Materiale Celulozice în Industria Alimentare

Hartia si cartonul sunt aglomerari de fibre celulozice, insusirile hartiei si cartonului folosite ca materiale de ambalare sau la confectionarea ambalajelor depind de procedeul de extragere a fibrelor din lemnul folosit ca materie prima. Fibrele se extrag prin procedee mecanice (pasta mecanica), chimice (pasta chimica) sau mixte (pasta semichimica).

Din procedeul tehnologic rezulta doua categorii de pasta din care se obtin categoriile corespunzatoare de hartie:

-pasta bruna, nealbita (pasta kraft) folosita pentru obtinerea hartiei kraft (hartie cu o buna rezistenta mecanica);

- pasta alba sau albita obtinuta printr-o delignificare completa a lemnului, din care rezulta hartie cu un aspect placut, dar care are rezistenta mecanica mai mica decat hartia obtinuta din pasta kraft.

Din aceste categorii de pasta rezulta diferite tipuri de hartie sau carton, fiecare avand proprietatile corespunzatoare domeniului de utilizare. In pasta se pot adauga materiale de umplutura, de incleiere, produse de imbunatatire a proprietatilor mecanice si fizico-chimice etc. In tabelul urmator sunt prezentate proprietatile fizico-chimice si utilizarea principalelor tipuri de hartie si carton pentru confectionarea ambalajelor din industria alimentara.

Ambalajele din materialele celulozice deţin ponderea principală în totalul ambalajelor. În funcţie de perioade şi de ţări, se înregistrează sensibile fluctuaţii. Materialele care pot în viitor să ia locul ocupat de materialele celulozice sunt materialele plastice. Principalii consumatori ai acestor materiale sunt agricultura şi industria alimentară.

Dintre materialele celulozice utilizate pentru confecţionarea diferitelor tipuri de ambalaje amintim: hârtia, cartonul şi mucavaua. Hîrtia şi cartonul se pretează bine la diverse tratamente fizico-chimice, precum şi la combinarea cu materiale de altă natură, asigurînd îndeplinirea diverselor funcţii impuse ambalajelor.

Hîrtia utilizată pentru confecţionarea ambalajelor poate fi:

• netratată (inferioară, obişnuită sau superioară),

• tratată (cerată, metalizată, acoperită cu polimeri etc.),

• specială (creponată, anticorosivă etc.).

Cartonul pentru ambalaje poate fi:

1. carton duplex – este format din două straturi diferite de material fibros, unite în stare umedă prin presare. Cartonul duplex se fabrică în două tipuri:

• tipul E - pentru ambalaje care se imprimă prin procedeul ofset. De aceea stratul superior (faţă 1) este fabricat din pastă chimică înălbită a cărei culoare albă şi netezire permit imprimarea ofset;

• tipul O (obişnuit) - pentru alte ambalaje, confecţii şi lucrări poligrafice

2. cartonul triplex – este format din minim trei straturi diferite de material fibros, unite în stare umedă prin presare. Cartonul triplex are o rezistenţă mare la plesnire, utilizat în special pentru ambalaje de transport şi grupare şi mai puţin pentru ambalaje de desfacere – prezentare.

3. cartonul ondulat – este format din unul până la patru straturi netede şi unul sau trei straturi ondulate din hârtie inferioară sau superioară de ambalaj, unite între ele printr-un adeziv. Se obţine astfel un obiect de tip sandwich uşor şi stabil. Elementul de bază este obţinut prin asocierea, prin lipirea, a unui strat plat cu un strat ondulat. Acoperirea unui astfel de element sau a mai multor elemente suprapuse de obicei, mărimea ondulelor folosite este diferită cu un strat plat determină obţinerea cartoanelor ondulate cu unul, două sau trei straturi de ondule. Cartonul ondulat are o rezistenţă şi o elasticitate bună. In cazul cartonului ondulat simplu, se practică tratarea hîrtiei cu un amestec de polietilenă, vinil, ceară (carton tip Pevimax Well) în scopul asigurării rezistenţei la umezeală, grăsimi şi seuri