Ustensile de laborator. măsurarea volumelor

În laboratoarele chimice se utilizează vase şi aparate confecţionate din materiale rezistente la acţiunea chimică şi la variaţiile bruşte de temperatură (sticlă, porţelan, metal etc.).

Vase simple de sticlă

Eprubeta are forma unui tub de sticlă închis la un capăt şi care se păstrează în stativ de lemn sau metal. Eprubetele pot fi cilindrice, folosite pentru efectuarea reacţiilor şi conice, pentru separarea precipitatelor la centrifugă. Eprubetele se umplu cel mult până la jumătate, iar agitarea conţinutului se face prin scuturare. La încălzire, eprubeta se înclină, pentru a asigura fierberea lichidului din partea superioară şi se agită uşor pentru a evita degajarea bruscă a vaporilor.

Bagheta serveşte la amestecarea şi transvazarea lichidelor prin curgerea lor de-a lungul baghetei înclinate.

Sticla de ceas se foloseşte pentru efectuarea reacţiilor în picături sau pentru cântărire.

Paharele Berzelius şi paharele conice Erlenmeyer se folosesc pentru prepararea soluţiilor, pentru efectuarea de precipitări, filtrări sau transvazări de lichide.

Baloanele cu fund plat se folosesc pentru încălzirea lichidelor şi distilări.

Pâlnia de sticlă serveşte la transvazarea lichidelor sau ca suport pentru materialul filtrant la efectuarea de filtrări simple.

Vase de porţelan şi cuarţ

Vasele se confecţionează din porţelan sau cuarţ atunci când se cere o rezistenţă chimică, termică sau mecanică mai ridicată.

Mojarul cu pistil serveşte la sfărâmarea şi pulverizarea substanţelor.

Capsula se foloseşte pentru obţinerea de topituri.

Creuzetul de porţelan se foloseşte pentru calcinări şi obţinerea de topituri.

Placa de porţelan cu cavităţi se utilizează la efectuarea reacţiilor în picături.

Ustensile din metal

Cele mai întrebuinţate ustensile din metal sunt: cleştele, foarfeca, lingura, spatula, trepiedul, tringhiul de şamotă, stativul, inelul, clema, mufa.

Ustensile din lemn

Cele mai utilizate sunt: cleştele pentru eprubete şi stativul pentru eprubete.

Vase şi aparate speciale

Exicatorul se foloseşte pentru uscarea lentă şi păstrarea substanţelor care absorb cu uşurinţă umiditatea din aer. În partea tronconică a exicatorului se introduce o substanţă care absoarbe umiditatea (clorura de calciu anhidră, acid sulfuric concentrat, anhidridă fosforică). Deasupra absorbantului se aşează o placă de porţelan perforată ce permite circulaţia aerului în exicator, iar pe această placă se aşează produsul destinat uscării, într-o sticlă de ceas, fiolă sau creuzet. Marginile şlefuite ale exicatorului se ung cu vaselină pentru ca la închiderea acestuia cu capacul să se formeze între cele două părţi un film subţire de vaselină care să ermetizeze interiorul exicatorului. Deschiderea exicatorului se face prin culisare.

Pâlnia de separare serveşte la spălarea şi separarea lichidelor nemiscibile cu densităţi diferite.