Directiva Cadru a apei din Uniunea Europenă și legislația privind sistemele de alimentare cu apă și calitatea apei din România

Apa a atras așezarea comunităților umane, oferind cadrul propice locuirii și facilități pentru o serie de funcțiuni: consum alimentar, de irigare și fertilizare, aparare, comerț, circulație/comunicare, pentru profesiuni legate de apă, exploatare energetică, de purificare, de deversare deșeuri sau simbolică. Poziționarea lângă apă, căutarea de mijloace pentru locuirea și exploatarea malului și măsurile de protecție față de aceasta au constituit o provocare care a stimulat imaginația și progresul tehnologic. Prin poziționarea localitatilor în proximitatea apei se conferă acces rapid la aceasta și poate fi folosită în asigurarea necesarului de apă potabilă și menajeră, în economie, industrie și agricultură, pentru activități de odihnă, recreere și agrement șiactivități turistice.

Pentru a o exploata si pentru a se apăra de forța acesteia, omul a realizat mai multe construcții hidrotehnice în vecinătatea apei - lucrări complexe care se execută atât pentru folosirea resurselor de apă

în diverse scopuri (statii de tratare/epurare/pompare), cât și pentru

combaterea efectelor distructive ale apei (baraje, diguri, s.a.m.d).

Primele sisteme de alimentare cu apă au aparut în cele mai vechi timpuri; în Egipt și China s-au găsit puțuri pentru apă ce datează din anul 3000 î.e.n; În Antichitate,în Grecia și Roma existau puțuri și bazine, iar alimentarea se facea prin conducte (tuburi din lut ars la greci și tuburi, canale și apeducte la romani) - se alimenta cu apă rece, dar în unele cazuri și cu apă caldă. Sistemul de alimetare cu apă era foarte bine pus la punct: system de conducte și canale - apeducte (Aqua Martia avea aproximativ 80 km) și Aquarians - oameni care cărau apă.

Istoria dezvoltării civilizației umane este strâns legată de evoluția tehnicilor și a mijloacelor de procurare de către om a hranei și a apei necesare. Fără apă viața este de neconceput, apa fiind elementul indispensabil al echilibrului ecologic; Leonardo da Vinci o considera cărăușul naturii.

Sistemul de alimentare cu apă (alimentarea cu apă) este un complex de construcții și instalații necesare pentru satisfacerea în condiții optime a cerințelor de apă, asigurând cantități suficiente de apă, de bună calitate, la presiunea cerută de utilizatori și la un preț de cost cât mai scăzut. În centrele populate, apa înseamnă curățenie, sănătate și civilizație. Fără apă potabilă producția și productivitatea scad iar consumarea unei ape necorespunzătoare duce la îmbolnăvirea consumatorilor.

În industrie apa este folosită direct în procesul tehnologic (pentru realizarea pastelor și soluțiilor), ca apă de răcire, ca mijloc de spălare, sortare și pentru combaterea incendiilor.

Cantitatea, calitatea, presiunea și prețul de cost reprezintă factorii de bază pentru studiul, proiectarea, construirea și exploatarea lucrărilor de alimentare cu apă.

Potrivit legislatiei actuale, infrastructura aferentă serviciilor publice de alimentare cu apă si de canalizare apartine domeniului public al cărui proprietar este autoritatea publică locală. Responsabilitatea asupra functionării serviciului public, precum si asupra efectuării de investitii revine autoritătii publice locale. Functionarea serviciilor de alimentare cu apă si de canalizare se face în baza unei legislatii specifice sub monitorizarea Autoritătii Nationale de Reglementare a Serviciilor Publice de Gospodărie Comunală si a Ministerului Sănătătii, prin Directiile de Sănătate Publică Judetene.

Apa pură nu există în natură, ea este un lichid limpede, fără culoare, gust și miros, foarte puțin ionizată și are cea mai mare căldură specifică. Apa în stare pură nu este proprie vieții. Evaluarea calității apei se bazează pe prevedereile legislației europene și din țara noastră, respectiv:

- Ordinul nr. 161 din 16 februarie 2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă;

- Directiva Parlamentului și a Consiliului European 60/2000/EC (Directiva Cadru pentru Apă) pentru stabilirea unui cadru de acțiune comunitar în domeniul politicii apei;

- Legea apelor nr. 107/1996;

- Legea 310/2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor 107/1996;

- Legea nr. 112/2006 pentru modificarea și completarea Legii apelor 107/1996;

- Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile;