Comunismul

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristăîn care nu există proprietate privata  şi nici clasele sociale. În comunism toate bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societaţi comuniste este: "Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi."

Ca ideologie mai nouă, comunismul după revolutia din octombrie din Rusia  ţaristă, este sinonim cu marsixmul şi diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismul . Printre altele, Marxism-Leninismul propune concepţia progresului în istorie, potrivit căreia există patru faze ale dezvoltării economice a societatii societăţii: sclavia, feudalismul, Capitalismul  şi comunismul. Această "concepţie materialistă" a comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate celelalte sisteme (social, juridic, cultură...). De asemeni dezvoltă "concepţia determinismului", potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus, nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparţine, şi de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăţi comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietica a lui Stalin, China, Romania şi în celelate "state frăţeşti".

"Marii conducători" ai proletariatului şi ai ţărănimii, au instaurat în ţările în care au fost "aleşi" regimuri tiranice, dictaoriale unde preaslăvita grijă faţă de om, a fost grija de oprimare a toate drepturilor democratice şi suprimarea, dacă era posibil, a oponenţilor."Cine nu este cu noi, este împotriva noastră", asta era deviza de fapt a conducătorilor acestor state care de "bună voie" au îmbrăţişat această ideologie. Datorită acestei ideologii au căzut jertfă pe lângă cei mulţi şi intelectualitatea de seamă a neamului.

In dezvoltarea lor istorica, partidele comuniste, devenite partied de guvernamant, au trecut in general prin trei etape mai importante, si anume :

partidele de reprezentare a clasei muncitoare (in perioada prerevolutionara ) .

partidele de reprezentare a fortelor sociale participante la revolutia socialista, la miscarea de reinoire “ din temelii a societatii “ .

partidele de reprezentare a unitatii de vointa si de actiune a intregului popor, a natiunii socialiste, dobandind rolul de centru vital al natiunii .

In acest fel a fost elaborata o doctrina a legitimitatii deciziilor de interes global : caracterul unitar, necontradictoriu al bazei economice (in sensul inexistentei contradictiilor antagoniste), al intregii vieti sociale, culturale, nationale vor determina in planul functionarii si dezvoltarii sistemului politic fenomenul unanimitatii in luarea principalelor deciziide interes national, in stabilirea liniei politice, a strategiei, a prioritatilor privind dezvoltarea globala. Diferitele documente, planuri de activitate, hotarari de partid sunt adoptate de catre congrese, conferintele nationale, plenarele comitetelor centrale ale partidelor comuniste de guvernamant, de regula in unanimitate. De asemenea, actele legislative adoptate de organelle supreme ale puterii de stat au la baza, in general, unanimitatea.