Comunismul

Ideologia primului regim comunist din istorie se bazează pe principiile fundamentale ale marxim-leninismului. Ţinta finală era construirea societăţii comuniste, etapă în care atât statul, cât şi clasele sociale urmau să dispară.

Crearea condiţiilor necesare realizării societăţii comuniste în viziunea sovietică presupunea distrugerea lumii burgheze şi a tuturor valorilor pe care

aceasta le promovase . La putere trebuia să se afle partidul unic(comunist) şi conducătorul suprem, care guvernau în numele unei singure clase, ploreta- riatul. Caracterul regimului politic era sugerat chiar de numele purtat de regimul comunist în această etapă: dictatura proletariatului.

Pentru sceasta, statul trebuia să preia întreaaga putere, atât în plan politic, cât şi în cel economic. Strategia economică includea desfiinţarea oricărei forme de proprietate privată în favoarea celei colective în industrie,

precum în agricultură sau în sectorul bancar şi industrializarea forţată.

Modelul social propus era muncitorul industrial. Protestul ţărănimii în faţa procesului de colectivizare a agriculturii a fost dur reprimat ca formă de rezistenţă a unei lumi arhaice şi individualiste. Oricărei rezistenţe trebuia să i se opună lupta de clasă care pe plan extern îmbrăca forma internaţinalismuli proletar. Muncitorii de peste tot erau încurajaţi să lupte împotriva statului capitalist şi a tuturor inamicilor poporului.

Totalismul comunist în Rusia. În 1917, războiul era în plină desfă-şurarerare. Sacrificiile impuse de război aduseseră la disperare milioanele de oameni, indiferent de ce parte a baricadei de aflau. Acest război a dus la înlăturarea ţarului Nicolae al ll-lea, puterea fiind preluată de un guvern pro-vizoriu care îşi propune să aducă Rusiei democraţia.

Noua autoritate nu a reuşit să echilibreze situaţia în ţară. Cu toate că reprezentau o minoritate bolşevicii reuşesc să valorifice această conjunctură.

Atuul lor se numea Lenin. Recent întors din exil, acesta a înţeles că ceea ce-i preocupa pe ruşi nu era democraţia, ci pacea şi sărăcia. Prin ,,Tezele din aprilie”, Lenin definea principalele coordonate ala revoluţiei proletare.

Vara anului 1917 aduce Rusiei anarhia: puterea era disputată între guvernul provizoriu şi soviete, grevele şi mitingurile ţineau lanţ. Confuzia generală a permis organizarea insurecţiei de la Petrograd: bilşevicii preiau puterea, Lenin este numit şef al Consiliului Comisarilor Poporului, formând noul guvern provizoriu, iar,,Adevărata revoluţie” era pe cale de a se înfăptui.

Încheind pacea cu Germania, împărţind pământ ţăranilor şi acceptând autodeterminarea naţionalităţilor din fostul imperiu, Lenin a încercat să răs-

pundă revendicărilor populare şi să-şi consolideze puterea.