Extras din referat
În secolele al XVI-lea statutul internaţional al Ţărilor Române este determinat de doi factori:
raporturile dintre marile puteri vecine;
obiectivele politice externe româneşti.
Mijloacele folosite de domnitorii români au fost:
militare până la 1600;
diplomatice şi militare după 1600.
Statutul politico-juridic Ţările Române:
au făcut parte, conform dreptului islamic, din „Casa Păcii”;
se aflau la extremitatea direcţiei strategice de înaintare spre centrul Europei – Viena.
La baza raporturilor româno-turceşti au stat Capitulaţiile care prevedeau respectarea autonomiei Ţărilor Române,
care astfel îşi păstrau instituţiile, principele era domn pământean ales de boieri.
Obligaţiile Ţărilor Române:
plata tributului;
daruri pentru reconfirmarea domniei;
produse (cereale, turme de oi, lemn).
sprijinirea Porţii cu soldaţi şi salahori în perioada campaniilor militare.
Obligaţiile Imperiului Otoman:
recunoaşterea autonomiei Principatelor
turcii nu aveau voie să staţioneze la nordul Dunării;
turcii nu aveau voie să ridice moschei în aceste zone.
Obiectivele ale politicii externe ale Ţărilor Române:
lupta pentru menţinerea independenţei politice şi a autonomiei;
apărarea teritoriului şi a hotarelor ţării;
prin implicarea în lupta antiotomană ţările române s-au integrat ca un factor important în cruciadele târzii;
stoparea tendinţelor expansioniste ale Ungariei şi Poloniei.
Prima etapă a domniei – orientarea moldo-polonă pentru a contracara presiunea maghiară asupra Ţărilor Româneşti.
A doua etapă – implicarea în lupta antiotomană.
1391: Imperiul Otoman organizează prima incursiune otomană la nord de Dunăre.
Cauze:
- încorporarea Dobrogei la Ţara Românească (1388);
participarea lui Mircea cel Bătrân la bătălia de la Câmpia Mierlei (Kopssovopolje) din 1389.
1395: Tratatul de la Braşov dintre Ţara Românească şi Ungaria prevede sprijin reciproc în antiotomană .
În 1395: Baiazid I întreprinde o expediţie în Ţara Românească. Lupta decisivă de la Rovine din mai 1395 se încheie cu victoria categorică a lui Mircea cel Bătrân.
Consecinţe:
- îndepărtarea pericolului otoman;
- Cruciada de la Nicopole 1396, organizată de regele Ungariei, cu toate că se încheie
cu un eşec îl readuce pe Mircea cel Bătrân, pe tronul Ţării Româneşti pierdut
în 1395.
- în 1397 Mircea cel Bătrân respinge un nou atac otoman,
- după 1400 începe perioada de apogeu a domniei lui Mircea cel Bătrân;
La începutul secolului al XV-lea Mircea va relua politica „blocului românesc”profitând de starea de criză a Imperiului Otoman după 1402 îl susţine la tron pe Alexandru cel Bun în Moldova (1400).
Politica externă a Moldovei este dominată de raporturile cu Ţara Românească şi Polonia.
Se orientează spre Polonia:
- în 1402 se încheie un tratat cu Polonia – act prin care Alexandru cel Bun recunoaşte ca suzeran pe Vladislav Iagello;
- Îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de acesta, acordându-i sprijin în lupta împotriva Cavalerilor Teutoni la:
- Grünwald (1410);
- Marienburg (1422).
În 1420 are loc primul atac al turcilor asupra Moldovei (Cetatea Albă) respins de Alexandru cel Bun.
Perioada domniei sale înseamnă stabilitate şi prosperitate pentru Moldova.
Conținut arhivă zip
- Domnitori Romani.ppt