Pacea din anul 89 dintre Regatul Dac și Imperiul Roman

În perioada cuprinsă între sfîrşitul secolului I p.Chr şi începutul celui următor au avut loc cîteva mari războaie între Regatul Dac şi Imperiul Roman Spre aceste mari înfruntări au dus o serie de conflicte anterioare daco-romane(Ioan-Aurel Pop,Thomas Nagler,”Istoria Transilvaniei”, vezi capitolul “Istoria şi civilizaţia dacilor” de Ioan Glodariu).

Principalele cauze ale conflictelor date constau în expansiunea teritorială a Romei în peninsula Balcanică Alipind teritoriul daco-get dintre Dunăre şi Pontul Euxin (Dobrogea) în componenţa provinciei Moesia, Imperiul Roman se aşează temeinic la Dunărea de jos iar prezenţa trupelor romane în regiune constituia un pericol real pentru tînărul stat dac. Pentru romani însă,statul de la nordul Dunării constituia o forţă politică şi militară de temut. Cucerirea Daciei şi transformarea acesteia într-o provincie imperială ar fi însemnat crearea unui puternic bastion împotriva popoarelor barbare de la nord de Dunăre. Pe de altă parte , dificultăţile economice crescînde care asaltau statul roman sub domnia lui Domiţian făceau şi ele ca privirile să se îndrepte tot mai stăruitor spre Dacia care era bogată în aur şi grîne(Hadrian Daicoviciu,” Dacia de la Burebista la cucerirea romană”,Cluj-Napoca,editura Dacia,1972,p.27).

Cauza oficială invocată de Imperiul Roman a fost un puternic atac daco-bastarno-roxolano-iazig din iarna anilor 85/86 în Moesia.O invazie în care sunt invadate şi pustiite aşezările de la sud de Dunăre iar guvernatorul provinciei Moesia C.Oppius Sabinus îşi pierde viaţa.Văzînd acestea,Domiţian se vede nevoit să vină pe frontul Dunărean.Stabilindu-se probabil la Naissus,Domiţian împarte provincia în două:Moesia Superioară şi Moesia Inferioară iar în fruntea armatei îl pune pe Cornelius Fuscus care reuşeşte să-I împingă pe atacatori peste Dunăre.În primăvara anului 87p.Chr,armata romană,compusă din cîteva legiuni şi numeroase trupe auxiliare,trec Dunărea undeva pe la Oescus.Cornelius Fuscus îşi conduce oastea probabil pe valea Oltului în sus angajîndu-se neprevăzător,în defileul de la Turnul Roşu.Aici dacii “chiar din prima ciocnire înving pe romani ,îl omoară pe generalul lor Fuscus şi jefuiesc bogăţiile din tabăra soldaţilor” (Iordanes ,Getica,78) în lupte Legiunea a-V-a Alaudae este nimicită şi stindardul acesteia cade în mîinile dacilor.

Luptele se reiau abia în anul următor cînd în fruntea armatei romane este numit experimentatul şi vigilentul Tettius Iulianus. Acesta ajungînd la Tapae(Porţile de fier ale Transilvaniei) dă o luptă crîncenă cu oastea lui Decebal De această dată însă norocul nu mai fu de partea dacilor iar armata imperială a aportat o primă mare victorie.Decebal,de teama ca nu cumva romanii să pornească un atac asupra Sarmizegetusei,tăie toţi copacii din împrejurimi şi îi îmbrăcă precum soldaţii daci,lucru ce a impresionat armata lui Tettius Iulianus şi i-a făcut pe aceştia să se retragă.Că este vorba de un răgaz acordat lui Decebal se vede şi din nenumăratele cereri de pace ale regelui dac refuzate de Domiţian,care acuma se războia cu Cvazii şi Marcomanii care refuzaseră să lupte contra lui Decebal şi care probabil ameninţau flancurile şi spatele armatei imperiale. “Învins de marcomani şi pus pe fugă,Domiţian trimite în grabă soli la Decebal,regele dacilor,şi-l înduplecă a încheia un tratat”(Dio Cassius LXVII,7). Decebal primi propunerea de pace căci”era la mare strîmtoare” după cum afirmă Dio Cassius(LXVII,7,2),probabil în urma înfîngerii de la Tapae şi –după Carl Patsch-datorită unor mişcări separatiste în Dacia(“Istoria Românilor”,vol.I,Academia Română,editura Univers Enciclopedic,Bucureşti,2001,p.679).Tratativele le purtă Diegis,fratele regelui.

Condiţiile păcii din 89p.Chr. În urma tratativelor purtate între Diegis împreună cu ceilalţi bărbaţi cu Domiţian ,Decebal devenea rege clientelar,adică trebuia să renunţe la politica externă proprie, “ să aibă drept prieteni şi drept duşmani pe prietenii şi duşmanii poporului roman” aşa cum glăsuia formula antică în astfel de situaţii.În schimb,primea din imperiu subsidii anuale în bani şi”meşteşugari de tot felul, şi pentru timp de pace şi pentru timp de război ” (Cassius Dio,LXVII,7).Totodată,Decebal a permis trupelor din Moesia care,sub conducerea lui C:Vellius Rufus,să treacă prin regatul său(per regnum Decebali,regis Dacorum) în drumul lor spre frontul marcomanic. Acelaşi Decebal n-a restituit toţi prizonierii şi nici stindardul Legiunii a-V-a Alaudae.( Ioan-Aurel Pop,Thomas Nagler(coordonatori),”Istoria Transilvaniei”Academia Română,Centrul de Studii Transilvane,Cluj-Napoca,2009,p.129)