Statul și Administrația în Dacia Romană

INTRODUCERE

Motivaţia personală în ceea ce priveşte alegerea acestui referat a fost faptul că administraţia publică în România actuală se află întru-un moment de avânt pentru evoluţia sa personală. De aceea ca viitor funcţionar doresc să cunosc cum au evoluat lucrurile în domeniul administraţiei publice incă din vremuri străvechi , pentru a putea observa diferenţele dintre ceea ce a fost , şi modul în care s-a transformat

Ca şi disciplina din trupul căreia s-a desprins, Istoria administraţiei publice este o disciplină de graniţă, aflată la confluenţa cercetării istorice cu cea juridică, motiv pentru care se află atât în atenţia profesorilor de istorie, cât şi în aceea a profesorilor de drept. “Tinereţea” disciplinei atrage după sine însă absenţa unei tradiţii de cercetare în domeniu, ceea ce face ca abordările istoriografice de până acum să se remarce prin lipsa unei viziuni comune aspra principalelor concepte (cum este cel de “administraţie românească, de pildă”), a periodizării istoriei administraţiei publice româneşti, a modului de abordare sau a formatului de analiză.

Cauzele acestei stări de fapt se regăsesc nu numai în apariţia de dată recentă a disciplinei în peisajul didactic al universităţilor autohtone, ci şi în indiferenţa cu care factorii politici de decizie au tratat cercetarea ştiinţifică românească în perioada postbelică. Dacă în cazul regimului comunist, explicaţia se află în obsesia pe care acesta o avea pentru tematicile puternic politizate ale luptei de clasă şi ale luptei pentru independenţa naţională, concentrând în consecinţă principalele eforturi financiare către aceste două direcţii de cercetare, în ceea ce priveşte clasa politică post-decembristă, nu mai poate fi adus în discuţie nici un alt argument, decât dezinteresul cras manifestat faţă de întregul sistem de educaţie.

I. STATUL – Definire

Statul reprezintă principala instituţie politică a societăţii , care exercită puterea suverană , asigurând organizarea şi conducerea societăţii prin prerogativa pe care o are de a elabora şi aplica dreptul , a cărui respectare o poate garanta prin forţa sa de constrângere.

Statul , „ subiectul ordinii juridice , în care se realizează comunitatea de viaţă a unui popor „ ; „ coloana vertebrală a societăţii ,osatura în jurul căreia se dispun diversele ţesături sociale ,expresia potenţială a societăţii” .

Statul s-a construit în procesul destrămării orînduirii comunei primitive , pe temelia apariţiei proprietăţii private şi a scindării societăţii în clase , ca instrument de dominaţie şi de contrângere în mâinile clasei exploatatoare. Formarea statului s-a produs produs prin separarea unei forţe publice speciale distincte de masa populaţiei ,înzestrată cu mijloace de constrângere ( poliţia, armata,justiţia) şi destinată apărării poziţiilor clasei dominante şi ordinii sociale existente .

II. STATUL DAC

În viaţa oricarui popor reies de la sine procesele istorice , faptele fundamentale şi problemele majore ,care definesc şi sintetizează dezvoltarea lui social –economică şi cultural politică. Pentru istoria poporului român o problema capitală,mult controversată ,a fost constituită de originea , formarea şi permanenţa sa pe meleagurile carpato-danubiene , corespunzătoare , înn cea mai mare parte , teritoriilor României de astăzi.

Până să ajungă Dacia Romană , aceasta i-a aparţinut lui Burebista , care a realizat unificarea politică a triburilor de daci , teritoriul rezultat din unificare fiind unul statal locuit de acelaşi popor , sub numele de Dacia . În perioada acestei Dacii , se dezvoltă centrele urbane de proporţii mari cu fortificaţii solide , în care populaţia nu era grupată pe criterii gentilice , iar in mediul rural comunităţile sunt organizate dupa criterii teritoriale şi nu de rudenie .

În timpul lui Decebal , Dacia a atins un nivel ridicat de dezvoltare .După anul 106 , Traian , transformă teritoriul dac , în Dacia Romană .Graniţele provinciei Dacia se întindeau astfel : „la apus confluenţa Tisei cu Dunărea, până la confluenţa Mureşului cu Tisa ;la nord râul Mureş in amonte până la Deva , de unde graniţa urcă prin Apuseni , pe linia Someşului , până la pasul Oituz.Graniţa de est şi de sud est era reprezentată de versantul transilvan al Carpaţilor meridionali ,coboara pe valea Oltului , până la Dunăre .La sud provincia avea drept graniţă fluviul Dunărea de la confluenţa cu Oltul până la confluenţa cu Tisa .”