Cehoslovacia în perioada comunistă

Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a adus în Europa şi, deopotrivă, în întreaga lume un fenomen politic nemaiîntâlnit – comunismul.

Inspirat din doctrina marxist-leninistă şi promovat încă de la revoluţia din octombrie 1917, care a răsturnat puterea imperială şi a instaurat o nouă ordine în Rusia, devenită foarte curând Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, comunismul s-a instaurat în întreaga parte de est a Europei având ca hotare de răspândire Golful Finlandez în nord, zidul berlinez, care va trona mai bine de 40 de ani chiar în centrul continentului, separând 2 sisteme, care practic alimentează două lumi diferite, în vest şi inima peninsulei balcanice în partea de sud.

Separată astfel de restul lumii şi încadrată în jocul politic şi economic al URSS, Europa de Est cunoaşte la sfârşitul celui de-al doilea război mondial o perioada de transformări profunde

Regimul comunist de factură sovietică, importat din URSS va reuşi în mai bine de 50 de ani să-şi impună jocul.

Impunerea noilor norme in politica tarilor est-europene are similitudini dar si deosebiri, datorate situaţiei politice existente la momentul de încheiere al celui de-al doilea război mondial precum si a rolului real sau fictiv al trupelor sovietice in procesul de eliberare a unei sau altei ţări de sub ocupaţia germana. În acest sens este de specificat faptul că putem categorisi, din punct de vedere al acţiunilor armatelor URSS, statele est-europene în două categorii: Cele care au reuşit să se elibereze prin propriile forţe de sub ocupaţia germană, şi aici specificăm Iugoslavia şi Germania, şi cea de-a doua, reprezentată de statele cărora armatele roşii le-au adus “eliberarea” şi “libertatea”, prin ofensiva asupra armatelor germane şi forţarea acestora de a se retrage.

Cazul Cehoslovaciei, în calitate de ţară care a fost în vizorul politicii expansioniste a URSS, este unul deloc convenţional, dar în acelaşi timp, nu este unul ieşit din comun. Este absolut de înţeles faptul că instaurarea regimurilor comuniste în Europa de est şi sud-est a decurs în limita unor particularităţi care au variat de la un stat la altul.

Anume în contextul rutinei instaurării regimurilor comuniste în Europa, dar şi al specificului acţiunilor implementate, vom încerca să analizăm în ceea ce urmează procesul de instaurare a comunismului în Cehoslovacia, evoluţia lui pe parcursul a 5 decenii de istorie postbelică, şi căderea acestuia, remarcând, etapele importante prin care a avut de trecut statul cehoslovac. 

I. Instaurarea regimului comunist Cehoslovac.

Între 1938 şi 1948, Cehoslovacia a avut de trecut prin cel mai fatidic deceniu, din întreaga sa istorie a existenţei. Trunchiată, ocupată, antrenată în război, „eliberată” şi supusă reformelor radicale de factură socială şi comunistă, Cehoslovacia a avut de îndurat un deceniu de chin.

Desigur, aparent, Cehoslovacia pare să fie o excepţie totală, în comparaţie cu celelalte state est-europene. O mare parte a populaţiei cehe i-a întâmpinat pe sovietici ca pe nişte eliberatori. După acordul de la Munchen, cehii, pur şi simplu, nu-şi mai făceau iluzii în ceea ce priveşte posibilitatea de acţiune a occidentalilor, aşa cum, chiar guvernul Cehoslovac, aflat în exil la Londra a făcut anumite concesii Moscovei, chiar şi înainte de 1945. Faptul este confirmat şi de exprimarea lui Benes faţă de Molotov încă în decembrie 1943: „în chestiunile de importanţă majoră, ( ) vom vorbi şi acţiona mereu după placul reprezentanţilor guvernului sovietic.” [6, p. 136] Desigur, astăzi, acesta ar putea fi învinuit de trădare şi lipsă de interes de stat, însă, Benes s-a gândit mai puţin la acest fapt şi judeca din perspectiva Cehoslovaciei, care era o ţară europeană mică şi care, în contextul politic internaţional avea nevoie iminentă de un protector, pe care nu va întârzia să-l caute.

Pe de altă parte este absolut necesar de remarcat că, sovieticii şi-au manifestat vădit interesul faţă de acest stat, atunci când au cerut trupelor occidentale să se retragă din Cehoslovacia, pentru ca armata roşie să apară aici în calitate de eliberatori absoluţi. Astfel, este absolut necesar a remarca faptul că la 6 mai 1945, când occidentalii ajunseseră la 90 de Km de capitala Cehoslovacă – Praga, sovieticii intervin cu cererea ca primii să se retragă până la linia de demarcaţie fixată anterior, fapt care le va permite sovieticilor să intre, doar 3 zile mai târziu, la 9 mai în Praga, ivindu-se în calitate de eliberatori şi întărindu-şi autoritatea în faţa populaţiei autohtone. În baza acestor „merite” va fi justificată, ulterior, cedarea Ruteniei către URSS în iulie 1945. Ca şi urmare a ocupării Cehoslovaciei, comuniştii, veniţi o dată cu eliberatorii vor vorbi deschis despre democraţie, vor apela la reforme generale (atestate cu preponderenţă în domeniul agrar), însă, de facto, ei vor acapara pârghiile aparatului de stat şi vor purcede, încet dar sigur, la eliminarea forţelor necomuniste din interiorul statului.

Totuşi Cehoslovacia, a avut un parcurs aparte în instaurarea comunismului şi din motivul că un Partid Comunist Cehoslovac a existat şi înainte de cel de-al doilea război mondial, care chiar obţinuse la ultimele alegeri (1935) 849.000 de voturi, adică aproximativ 10% din totalul de sufragii. [6, p. 137] Acest fapt i-a făcut pe liderii locali să creadă că vor reuşi instaurarea unui regim comunist, fără o intervenţie nemijlocită şi evidentă a sovieticilor.