Cultul lui Dionysos

1. Introducere

Nu putem discuta despre cultul lui Dionysos fără a-l cunoaste pe zeul propriu-zis. Acesta era zeul vinului, al viței de vie, al fertilității și al extazului fiind una dintre cele mai importante divinități din Grecia Antică. Legenda spune că el ar fi fost conceput de către Zeus și muritoarea Semele, fiica regelui Tebei însă aceasta sfârșește tragic fiind lovită de fulger după ce îi cere lui Zeus să își arate adevărata formă, cea divină. Ca să își salveze copilul, acesta îl coase de propria coastă și în acest fel ia ființă zeul născut de două ori. Unii cercetători sunt de părere că are loc o a treia naștere, în urma mitului dezmembrării lui Dionysos Zagreus. Hera îi trimite pe Titani să îl ademenească cu jucării apoi îl masacrează, îi fierb părțile corpului și le mănâncă rămânând doar inima. Aceasta îi este luată de o zeiță: Atena, Rhea sau Demeter. Îi sunt reunite membrele tăiate și astfel prinde din nou viață. Considerat inițial un zeu străin cu origini in Tracia sau Frigia, Dionysos apare încă de timpuriu pe tăblițele miceniene de la Cnossos, Pylos și Mycene alături de ceilalți zei homerici: Zeus, Hera, Poseidon. Proveniența sa grecească, mai exact în cetatea Teba, a stârnit controverse în rândul persoanelor din cult fiind greu de acceptat.

2. Diferitele înfățișări ale zeului.

Dionysos ia diferite înfățișări în funcție de perioada sau locul menționării sale. În vechime era prezentat ca un bărbat viril si păros, cu barba deasă, în epoca clasică era asemănat cu un adolescent, iar mai târziu ca un androgin. O altă asemănare între aproape toate menționările sale este comportamentul său asociat naturii și animalelor sălbatice și libertatea de care dispunea. Aflăm de asemenea din Misterele Eleusine că Dionysos-ul atic era diferit față de cel al tracilor și al figienilor iar cel din urma se diferenția prin sălbaticia caracteristică, alergând și răcnind prin păduri, adesea fiind însotit de bacchantele sale. În schimb cel atic păstrează majoritatea trăsăturilor tracice adaugândui-se povestea nașterii de două ori. Tot din opera lui Paul Foucart aflăm că Dionysos-ul de la Eleusis era cu totul unic, prin evocarea unui zeu binevoitor și liniștit, asociat cu Demetra, ei sunt considerati cuplul care i-au introdus pe eleusieni în aglicultură și cultivarea viței-de-vie, fiind chiar si plasată cronologic, în timpul celei de-a optsprezecea dinastie egipteană. Aceștia sunt asemanați cu Isis și Osiris care au atribute asemănătoare în mitologia egipreană. Deși Dionysos are atribuții asupra celor vii el este asociat și cu lumea morților prin diferite ritualuri cum ar fi alipirea membrelor separate, încă o referință clară la mitul egiptean.

3. Dualitatea grecilor antici.

Grecia Antică era dominată de gandirea și stilul de viată apolinic, echilibrat, care îndemna la înțelepciune, cunoaștere și rațiune. Toate acestea erau patronate de Apollo, un zeu asociat cu muzica, arta și cunoașterea, cu locul său sacru la Delphi, unde era prezent oracolul la care veneau oameni din toata lumea pentru a-și afla destinul. Însa de partea cealaltă vedem că adepții lui Dionysos erau total diferiți în gândire, având un spirit liber, ei erau caracterizați prin violență și iraționalitate dezlanțuindu-și astfel instinctele primare oprimate, iar odată ce consumau vinul, inițiații deveneau una cu zeul lor, considerând că beau însăși esența zeului. Deși erau total opuse și rivale aceste două gândiri coexistau, împarțindu-și adepții și cadrul în care erau celebrați zeii: cultul lui Apollo prelua partea superioară, luminată, echilibrată și tradiționalistă a societații grecești, iar cultul lui Dionysos rămânea cu partea întunecată, obscură, subterană și irațională astfel se creea o concurență binefacătoare asociată cu principii care se opun: bine-rău, lumină-întuneric.