Evoluția relațiilor internaționale în perioada interbelică

Relațiile Internaționale sunt un domeniu academic, o ramură a științelor politice, care studiază relațiile dintre actorii statali din cadrul sistemului internațional și interacțiunile lor cu actori non-statali (organizații interguvernamentale, organizații nonguvernamentale, corporații internaționale etc.). Acest domeniu de studiu este unul interdisciplinar, cele mai importante contribuții provenind din științele politice, economie, geopolitică, studiile de securitate, istorie, filosofie, drept, studii culturale (studii de arie). Principalele arii de cercetare înrudite domeniului relațiilor internaționale sunt: economia politică internațională, politica externă, studiile de securitate și cercetările asupra păcii.

Termenul de relații internaționale se referă la totalitatea interacțiunilor din cadrul sistemului internațional și la domeniul de studiu care le cercetează.Într-o ierarhizare de tip didactic poate fi spus că termenul de politica externă care denumește o parte a activității unui guvern, este parte a politicii internaționale, care, la rândul ei, e parte a relațiilor internaționale. Prin Politica internațională se înțeleg relațiile dintre două sau mai multe state. În mediul anglo-saxon pentru a denumi programe academice în domeniul relațiilor internaționale se folosesc și termenii de studii internaționale (International Studies), politică internațională (International Politics) sau afaceri internaționale (International Affairs) . În România studiul acestui domeniu este, de cele mai multe, ori combinat cu cel al studiilor europene.

Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două războaie mondiale (1918-1939).A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în stare latentă. Acum se concretizează cele trei ideologii care au schimbat fața lumii: fascismul, nazismul (în special) și comunismul. Aceste trei ideologii câștigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democrațiilor europene.

Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care pierduseră războiul, în special pentru Austro-Ungaria care se va destrăma și pentru Germania care va suferi din cauza obligației de a plăti daune de război. Rata șomajului va crește, inflația va atinge cote nebănuite, violența stradală va instaura o stare de asediu.

Pentru celelalte state situația nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război. Statele Unite vor accepta un val de imigranți, Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă.

Perioada interbelică a fost marcată de confruntarea latentă sau deschisă dintre statele învingătoare în Primul Război Mondial (în special, Franța și Anglia), care doreau menținerea hotărârilor Congresului de pace de la Paris și statele învinse (în special, Germania) care doreau revizuirea acelor tratate, de aici ele vor purta și numele de state revizioniste . Astfel, putem spune că, Primul Război Mondial și pacea care i-a urmat cu ceea ce a impus aceasta au determinat întregul sistem de relații internaționale de după 1918. Primul Război Mondial a avut o importanță aparte, care este mai puțin pusă în lumină.