Franklin Delano Roosevelt

Franklin Delano Roosevelt (1882-1945) a fost al treizeci şi doilea preşedinte al SUA, ales de patru ori consecutiv, din 1933 pînă în 1945. Singurul preşedinte american căruia i-au fost încredinţate patru mandate succesive.

El a fost o figură centrală a secolului XX în timpul unui moment de criză economică mondială şi al celui de-al II război mondial. F.D.Roosevelt era unul dintre primii 20 mari conducători politici ai secolului.

Franklin Delano Roosevelt a fost un mare diplomat al tuturor timpurilor, atît pentru SUA , cît şi pentru întreaga lume. El a cucerit încrederea poporului american, care îl susţineau şi îl venerau, deoarece Roosevelt a reuşit în scurt timp să ridice perspectivele SUA şi nivelul de trai al americanilor.

Roosevelt a fost un diplomat înăscut, guvernînd mai des din instinct decît pe baza analizei şi din acest motiv deseori stîrnea sentimente puternic contradictorii. El a fost un conducător cu temperament clocotitor, care-şi folosea farmecul pentru a păstra distanţa, era o combinaţie nedefinită între un manipulator şi un vizionar.

Cu toate ca multor preşedinţi le este cunoscută singuratatea, Roosevelt nu era astfel, ea i-a fost impusă atunci cînd a fost ţintuit la pat de poliomielită (1921), devenind, practic, infirm. Cu o voinţa de fier, ajutat de soţia sa, va reînvăţa să meargă, dar nu se va mai restabili pe deplin pînă la sfîrşitul vieţii. El şi-a învins handicapul şi a învăţat să se ţină în picioare cu ajutorul cîrjelor, ba chiar să facă cîţiva paşi, ceea ce i-a permis să apară înaintea publicului ca şi cum n-ar fi fost deloc paralizat. Pînă la raportul asupra Yaltei, prezentat Congresului în 1945, Roosevelt a stat în picioare ori de cîte ori a rostit un discurs important. Marea majoritate a americanilor nu a realizat niciodată dimensiunile handicapului lui Roosevelt şi nu l-au privit niciodată cu sentimente amestecate cu milă. Este extrem de important acest fapt pentru a demonstra firea puternică şi tăria de caracter de care a dat dovadă această personalitate remarcabilă, pentru a exprima că voinţa nu are limite şi ca Roosevelt era un fenomen şi un exemplu pentru întreaga populaţie americană.

Din anul 1900 Roosevelt a urmat cursurile Universităţii Harvard, apoi Facultatea de Drept a Universităţii Columbia (pînă în 1907), făcînd studii la astfel de Universităţi se demonstrează faptul că Roosevet era un iscusit diplomat. În 1905 s-a căsătorit cu Eleanor (1884-1962).

S-a afirmat în viaţa politică în cadrul Partidului Democrat, fiind ales senator în Adunarea legislativă a statului New York în 1910. În timpul administraţiei lui Woodrow Wilson a primit primul său post guvernamental: ministru adjunct al Marinei (1913). La sfîrşitul Primului Razboi Mondial, a reprezentat S.U.A. la Conferinta de pace de la Paris (1919-1920). Astfel, este cert că Roosevelt s-a afirmat în politică cu mult timp de a deveni preşedinte, acest lucru a favorizat perfecţionării lui în domeniu, cît şi ridicarea reputaţiei sale în popor, deoarece un diplomat fără susţinerea propriului popor nu este diplomat.

La un an de la încheierea Conferinţei, s-a îmbolnăvit de poliomielită. Însă, nu a renunţat la cariera politică, pe care a urmarit-o cu înverşunare, reuşind să fie ales în postul de guvernator al statului New York în 1928, post în care a fost apoi reconfirmat în urma alegerilor din 1930.

Roosevelt şi-a realizat reputaţia ca un reformator progresiv. Totodată el a fondat un grup numit “Brain Trust” pentru a formula împreună cu el un program complet pentru rezolvarea decăderii economice care începuse în anul 1929 . Apoi, cu ajutorul unei coaliţii-progresive democratice în 1932 , Roosevelt a fost nominalizat la preşedenţie, devansîndul uşor pe Hoover, cîştigă alegerile preşedenţiale.

Promisiunea date de Roosevelt : "o nouă înţelegere pentru populaţia americană" prevesti o extincţie revoluţionară a puterii federale în viaţa naţiunii de zi cu zi . Efortul pentru realizarea prosperităţii. Roosevelt se implica nespus de mult în tot ce făcea.