Liberalismul

Deşi istoricii au descoperit în lumea anticã, în special în Grecia şi Roma Antică, elemente ale perspectivei liberale, acestea fac parte mai degrabă din preistoria liberalismului decât din curentul liberal modern. Aşadar problema organizării şi conducerii societăţii i-a preocupat pe oamenii politici din cele mai vechi timpuri.

După părerea unui mare scriitor liberal francez din secolul al XVIII-lea şi anume Benjamin Constant, lumea antică avea despre libertate o concepţie complet diferită de cea a modernilor. În timp ce, pentru acestea din urmă, libertatea însemna existenţa unei sfere protejată de interferenţe nedorite sau mai exact, independenţa sub autoritatea legii, anticii identificau libertatea cu dreptul la decizie în problemele colectivităţii.

Ca tradiţie intelectuală şi curent politic liberalismul nu este mai vechi de secolul al XVII-lea. În perioada revoluţiilor burgheze precum şi în cea postrevoluţionară, se înfruntau în societatea europeană diferite curente de gândire social-politice. Toate erau preocupate de găsirea celor mai bune căi de organizare şi dezvoltare a ţărilor respective. Fiecare considera că punctul său exprima adevărata cale pe care trebuia să meargă societatea.

Liberalismul este o doctrină care proclamă principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor şi se opune colectivismului, socialismului, etatismului şi în general tuturor ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii înaintea individului. Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale. Aşadar liberalii vor să limiteze prerogativele statului şi a altor forme de putere, oricare ar fi forma şi modul lor de manifestare.

În sens larg, liberalismul proslăveşte constituirea unei societăţi caracterizate prin libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberului schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transparent de guvernare în care drepturile minorităţilor sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferenţiază într-un mod mai diferit prin fundamentele lor filozofice, prin limitele asignate statului şi prin domeniul asupra cărui ele aplică principiul libertăţii.

John Locke (1632-1704), este unul dintre principalii fondatori ai liberalismului, este cel care a stabilit dreptul la proprietate făcând din aceasta un drept strict individual. În interpretarea lui Locke „societatea” sau elementele esenţiale ale sale se nasc înaintea instituţiilor politice. Raţiunea instituţiilor politice este apărarea proprietăţilor puse în pericol de dezordinile inevitabile ale stării naturale.

Benjamin Constant (1767-1830), cel pe care l-am amintit şi mai sus, este un alt reprezentant al liberalismului care militează pentru libertatea civilă, cetăţenească şi pentru asigurarea acestuia de către guvern în interesul, folosul şi pentru utilitatea cetăţenilor. Prin libertate, Constant înţelegea triumful individualităţii. Individualismul liberal înglobează convingeri a căror valoare nu se limitează doar la domeniul politic, juridic, economic ci se extinde asupra filozofiei, artei şi chiar literaturii.

Pentru gândirea liberală, mai mult sau mai puţin radicală, „activităţile cotidiene se aseamănă cu activităţile participanţilor la un joc în plină desfăşurare, iar cadrul cu regulile jocului”. În cadrul acestui joc indivizii interacţionează destul de intens având ca scop principal câştigul. În timpul jocului fiecare îşi face calculele şi elaborează strategii cu privire la cea mai simplă metodă de a câştiga. Tot astfel, şi în societate, fiecare individ îşi calculează singur şansele şi mijloacele de a „câştiga”. Evident, cum în cazul jocului există reguli, tot astfel în societate există legi ce trebuie respectate. Având în vedere acest aspect reglementativ, fiecare individ îşi face „calcule”pe baza căruia ulterior va putea obţine un „câştig”, păstrându-se în acelaşi timp în cadrul legal. Deşi analogia viaţă socială – joc e discutabilă, voi insista în cazul de faţă asupra unui singur aspect, individul-jucătorul face calcule şi gândeşte profund pentru a obţine ceea ce-şi doreşte. Liberalii insistă tocmai asupra acestui aspect: cum un jucător ar mai elabora strategii de câştig dacă nu ar fi raţional-