Martin Luther

Nascut in anul 1483 in Eisleben, Germania, fiul unor parintii ce proveneau din patura mijlocie, Martin a intrat in anul 1505 intr-o manastire augustiniana din Erfurt. Temele mantuirii si damnarii, centrale in cultura vremii sale, l-au preocupat in mod deosebit. Luther a devenit foarte curand constient de prezenta pacatului in viata sa, de ineficienta penitentelor sale, sau a sacramentelor oferite de biserica, in a aduce usurare situatiei lui.

In anul 1522 Luther a fost transferat din Erfurt la Wittenberg. Acolo a trait intr-o manastire a ordinului augustinian, avand norocul sa-l aibe drept sfatuitor spiritual pe un om evlavios, vicar general al manastirii, pe nume Johann von Staupitz (1469-1524). Staupitz, foarte constient de intensele lupte spirituale ce-l macinau pe tanarul dat in grija lui, l-a indrumat pe acesta inspre studiul Scripturii. Astfel, pe data de 19 octombrie 1512 Luther a ajuns sa absolve ca si doctor in teologie, incepand sa predea teologie si studii biblice in Wittenberg incepand de la data de 16 august 1513. In acest context al sarcinii sale universitare, Luther si-a format primele sale idei privitoare la justificarea (indreptatirea) prin credinta.

Rolul decisiv in formularea teologiei lui Luther a fost jucat de catre apostolul Pavel si de teologia augustiniana. La scurt timp dupa realizarea exegezei sale a pasajului Romani 1:16-17, Luther a concluzionat ca indreptatirea este un dar al lui Dumnezeu ce poate fi insusit doar prin credinta: "Zi si noapte, am cugetat pana ce am putut sa vad legatura dintre dreptatea lui Dumnezeu si afirmatia ca 'cel neprihanit va trai prin credinta'. Atunci am inteles ca dreptatea lui Dumnezeu este acea neprihanire pe care, prin harul si prin mila Sa, Dumnezeu ne justifica (indreptateste) prin credinta. Atunci am simtit ca m-am nascut din nou si ca tocmai am trecut prin usile deschise ale paradisului."12

Inceputul departarii lui Luther de Roma a fost adesea identificat cu afisarea celor "95 de Teze" pe usa castelului-biserica din Wittenberg, in ajunul Sarbatorii Tuturor Sfintilor, pe data de 31 Octombrie, 1517. Aceste teze priveau intr-adevar sistemul penitential si autoritatea papala, insa prin acestea, in primul rand era criticata vanzarea de indulgente. Prin aducerea "Celor 95 de Teze" in atentia publicului au fost aruncate zarurile, Reforma a fost lansata, iar fata Crestinismului a fost schimbata pentru totdeauna.

Indicand cat de profund i-au influentat tezele acest principiu evanghelic (augustinian), Luther a scris mai tarziu: "Si aceasta este increderea pe care crestinii o au, si adevarata bucurie a constiintelor lor, si anume ca prin credinta pacatele noastre nu ne mai apartin ci au fost puse pe seama lui Hristos, asupra Caruia Dumnezeu a pus toate pacatele noastre. Astfel, El a luat asupra Sa pacatele noastre…neprihanirea lui Hristos devenind a noastra…cu mantia neprihanirii Sale El acoperindu-ne si pe noi…"13

Mai inainte ca Luther sa initieze Reforma Protestanta, indreptatirea legala prin care un pacatos este declarat neprihanit din punctul de vedere al legii, a fost in cel mai bun caz un izvor subteran de soteriologie crestina. In ce-l priveste pe Luther, situatia s-a schimbat dramatic. Cu toate acestea, asa cum remarca Peter Toon, "Luther nu a folosit nici un fel de termeni legali in explicarea acestei socotirii pe seama Lui (Hristos) a pacatelor noastre si nici a neprihanirii declarate din afara, de Dumnezeu. Aceasta noutate va aparea mai tarziu si ii va fi atribuita lui de catre altii."14 Philipp Melanchthon, marele teolog sistematic al lui Luther este de fapt cel ce a introdus aceasta terminologie legala in descrierea indreptatirii noastre.

In 1517, cand Martin Luther si-a fixat cele 95 de Teze pe usa unei biserici din Wittenberg (Germania) „cu scopul de a provoca adevarul“, a inceput Reforma care a modificat, pentru secole, aliantele politice si religioase. Profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther a formulat o interpretare noua, antiscolastica a textelor biblice, a criticat dogmele si organizarea ierarhica a bisericii catolice, intoleranta acesteia si comertul cu indulgente. In esenta, reforma lui Luther consta in afirmarea „mantuirii prin credinta“, nu prin practicarea ritualurilor bisericesti, si in proclamarea autoritatii exclusive a textelor biblice. El a pledat impotriva autoritatii papale in afaceri de stat si, cand a refuzat sa retracteze, biserica catolica l-a excomunicat in anul 1520 - un act din care au izvorat toate bisericile protestante.

Luther aprinde scanteia revoltei in Germania

Luther a devenit liderul Reformei in Germania. Timp de cativa ani, el protestase in van condamnand faptul ca unii preoti colindau tara si vindeau “indulgente” (certificate de iertare a anumitor pacate) pentru bani care se varsau apoi in visteriile nesatule ale papalitatii. Luther intuise foarte bine ca o astfel de “iertare” impietrea de fapt inima oamenilor si permanentiza starea lor de pacat.

Posibilitatea cumpararii “indulgentelor” inchidea oamenilor calea spre adevarata pocainta si iertare. Picatura care a facut ca paharul rabdarii lui Luther sa dea pe afara a fost in special activitatea scandaloasa a unui calugar numit Johan Tetzel. Folosind un limbaj foarte vulgar, Tetzel striga cat il tinea gura: “Am indulgente pentru orice pacat. Chiar si daca ati fi necinstit-o pe fecioara Maria, pot sa va vand iertare. Veniti si cumparati!”