Martin Luther

Subliniind sistematic caracterul aproape derizoriu al conceptualizarii subiectului printr-o asimilare a Reformei cu o simplă migraţie confesională a unei părţi a populaţiei Germaniei, Elveţiei, Ţărilor de Jos, Mării Britanii şi spaţiului ţărilor scandinave dinspre ritul catolic către biserici protestante oferă o imagine pertinenţă a cauzelor şi urmărilor Reformei, care şi-a pus pecetea asupra relaţiilor politice europene, dar şi asupra marilor dispute teologice. Martin Luther este o personalitate puternica, plina de calitati, inzestrat cu o sensibilitate religioasa deosebita, iar Reforma protestanta initiata si realizata de el constituie unul dintree cele mai mari si importante evenimente din istoria universal. Ea a aparut in sanul Bisericii Romano-Catolice, ca o reactie contra starii ei de decadenta morala si constituie o lovitura puternica data in primul rand absolutismului papal, in conducerea Bisericii.

Luther s-a nascut la 10 noiembrie 1483, in Saxonia, ca fiu de miner. De la mama sa a primit o educatie serioasa. Copilaria i-a fost trista, lipsita de bucurii, plina de lipsuri si suferinte, fiind obligat sa cante pe strazi pentru a-si castiga painea, incat hrana sa saracacioasa o inmuia uneori cu lacrimi. In tinerete a invatat latineste intre anii 1501-1504, urmeaza cursurile universitatii din Erfurt, unde invata filosofia si teologia, obtinand in 1505 titlul de doctor. La 2 iulie 1505, pe cand mergea spre Erfurt, il cuprinse intr-un sat o furtuna puternica si crezandu-se in fata mortii, cuprins de spaima, striga: “Sfanta Ana, scapa-ma si ma voi calugari!”.La cateva zile dupa aceasta, in 1505, Luther intra in manastirea augustinilor din Erfurt, unde va lua nastere noua sa teologie, influentata de invataturile Sfantului Augustin. La sfarsitul vietii, el va declara ca intrarea sa in monahism a facut-o silit, sub presiunea fricii. In 1507 a fost hirotonit preot catolic si in 1508 trece la universitatea din Wittenberg, pentru a invata teologia. Reforma este o tema extrem de controversata si asupra a foarte putine aspecte este un accord unanim. Subiectul Reformei a fost studiat de mai multi istorici decat aproape oricare altul si a constituit o sursa de fascinatie pentru zeci de mii de studenti.

Desigur, nu trebuie sa uitam ca “Reforma” este un concept inventat de istorici si folosit pentru a descrie succesiunea de evenimente, in urma carora parti masive din populatia Germaniei, Elvetiei, tarilor scandinave, Olandei si Marii Britanii, au intors spatele catolicismului si au devenit membri ai Bisericii protestante independente. In consecinta, intrucat Luther a fost personajul de importanta capitala a miscarii, s-a presupus automat ca data de incepere a Reformei in Germania trebuie sa fie cea la care el a protestat in mod public in legatura cu lucrurile pe care le considera drept neajunsuri ale Bisericii. Acest rationament implica faptul ca, odata ce Luther si-a exprimat protestul initial, Reforma avea sa urmeze in mod firesc.

Eruditul umanist de frunte de la inceputul secolului al XVI-lea a fost Desiderius Erasmus. Nutrea o puternica opinie ca biserica ar fi trebuit sa incurajeze oamenii sa isi traiasca viata asemenea lui Hristos, in loc sa ii invete sa caute mantuirea prin practicarea unor ritualuri formale.

Revolta incepe printr-o serie de actiuni ale lui Luther care prevedeau caderea conceptului medieval de ecumenism. Evenimentul ce a determinat desfasurarea intregii Reforme a fost afisarea celor 95 de teze, in data de 1 octombrie 1517(ajunul Zilei tuturor sfintilor) , pe usa celei mai noi biserici din Wittenberg. Ziua nu era aleasa aleator, intrucat era singura zi in care principele elector vindea indulgente celor care vizitau celebra lui colectie de moaste. Actiunea sa era indreptata mai mult impotriva lui Johann Tetzel , calugar dominican, care comercializa cele mai puternice indulgente, acestea constand in iertarea tuturor pacatelor cumparatorului si promiteau chiar si rascumpararea din purgatoriu a sufletelor apropiate acestuia: “Indata ce banul zangane in cutie,sufletul pacatosului din purgatoriu invie.”

Aparatorul lui Tetzel era arhiepiscopul Albert de Mainz, care se baza pe banii din indulgente pentru a-si plati datoriile in achizitionarea arhiepiscopatului. Acesta devenise unul din cei mai bogati principi din Germania, cu toate ca era foarte tanar. Oamenii credeau ca banii achizitionati erau pentru constructia catedralei Sf.Petru din Roma, insa nu cunosteau adevaratele intentii ale principelui.

Luther ii trimite lui Albert o copie a tezelor cu o scrisoare pentru a-i explica de ce era ingrijorat in privinta indulgentelor talhararesti: “Nu ma plang atat de strigatele predicatorului de indulgente, …, ci regret intelesul gresit pe care oamenii simpli il asociaza cu acesta…”.

Indulgentele erau niste ravasaguri vandute de Biserica sau reprezentati ai ei, prin care crestinului i se asigura iertarea anumitor pacate, sau a tuturor pacatelor. Conceptia catolica era ca mantuirea se obtine printr-o constiinta fara de pacat, iar Dumnezeu iarta pacatele prin contrabalansarea facerii de fapte bune, sau in acest caz prin indulgente.

In conceptia lui Luther, faptele bune nu erau eficiente pentru mantuire, pentru ca daca deveneau un substitute al credintei puteau duce la osanda.Pentru el, credinta era singura cu care omul putea obtine mantuirea; de aici, denumirea data doctrinei sale principale de “sola fide”.

Dupa cum era firesc, gestul lui Luther nu putea sa nu aiba urmari. Au existat incercari de reducere la tacere a reformatorului. Albert cere ajutor papei in acest sens, iar reactia lui Leon al X-lea nu intarzie sa apara. Acesta da ordin structurilor ordinului calugarilor augustini(din care Luther facea parte) sa se ocupe de fratele lor. Insa, spre surprinderea papei, la o conventie trienala Luther e sprijinit de calugari. Deoarece acesta refuza sa mearga la Roma, papa ii trimite un cardinal, Cajetan, pentru a-l amuti pe Luther. La Augsburg, octombrie 1518, incercarile cardinalului de a-l convinge pe Luther se transforma in amenintari. Luther nu putea renunta la convingerile sale ca nu papa e singurul care poate interpreta Biblia si sa ia masuri cu privire la invataturile Bisericii, sub motivatia ca acesta ar fi fost reprezentatul lui Dumnezeu pe pamant.