Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte a fost un lider politic şi militar al Franţei, ale cărui acţiuni au influenţat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

A devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze şi a condus campanii reuşite împotriva Primei şi celei de-a Doua Coaliţii, care luptau împotriva Franţei. În 1799 a organizat o lovitură de stat şi s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecări puteri majore europene şi a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare.

A menţinut sfera de influenţă a Franţei prin constituirea unor alianţe extensive şi prin numirea prietenilor şi membrilor familiei în calitate de conducători ai altor ţări europene sub forma unor state clientelare franceze.

Napoleon Bonaparte s-a născut ca al doilea din cei şapte copii, în casa Bonaparte din oraşul Ajaccio, Corsica, pe 15 august 1769, un an mai târziu după ce insula fusese transferată Franţei de către Republica Genova. El s-a numit iniţial Napoleone di Buonaparte, prenumele provenind de la un unchi care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor, însă mai târziu a adoptat numele de Napoléon Bonaparte, cu o rezonanţă mai accentuată în limba franceză.

Familia corsicană Buonaparte îşi avea originile în mica nobilime italiană care emigrase în Corsica în secolul al XVI-lea. Tatăl său, Carlo Buonaparte, un avocat, a fost numit reprezentantul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea în 1777. Influenţa dominantă în copilăria lui Napoleon a avut-o mama sa, Maria Letizia Ramolino, a cărei disciplină fermă a temperat un copil turbulent. El avea un frate mai mare, Joseph, şi şase mai mici: Lucien, Elisa, Ludovic, Pauline, Caroline şi Jérôme. Napoleon a fost botezat catolic cu puţin timp înainte de a împlini doi ani, pe 21 iulie 1771 la Catedrala Ajaccio.