Organizația Șoimii Patriei

Sistemul de învățământ în regimul comunist era cu totul diferit față de ceea ce există în prezent. „Șoimii Patriei”, „Pionierii” și „UTC-iștii” erau categoriile în care era cuprins obligatoriu fiecare elev. Tinerii erau indoctrinați în spiritul Partidului Comunist Român.

Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarășului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri și obligații pentru copii, încă de la intrarea în grădiniță. Așa arăta sisemul de învățământ românesc în vremea regimului comunist. Pe vremea lui Ceaușescu anul școlar era împărțit în trei trimestre. Învățământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) și treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII). După clasa a VIII-a elevii susțineau examen de admitere la liceu. Pentru a intra în clasa a XI-a de liceu, elevii susțineau un nou examen: treapta I. Cine nu trecea ”treapta”, nu putea continua cursurile la zi la liceu și urma o școală profesională. Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de Bacalaureat. După Bacalaureat urma facultatea, unde puțini dintre elevi aveau acces, dat fiind numărul redus de locuri. La finalul studiilor, tinerii primeau o repartiție pentru un loc de muncă, de cele mai multe ori departe de casă. Portretul elevului socialist arată ca un sociopat mioritic îndrăgostit lulea de țara și partid, care, în loc să învețe carte, își consumă timpul în adoptarea de "atitudini" și "comportamente" care să glorifice poporul, nația și societatea. Pentru a-și dovedi atașamentul la cauza la care e împins să adere, el este dispus să "muncească" de mic (în uzină sau la ateliere) și să participe cu abnegație la "acțiuni patriotice". Luând model de la chinezi și coreeni, Nicolae Ceaușescu a militarizat învățământul. Copiii erau înregimentați în sistemul de învățământ și organizațiile comuniste încă de la vârsta de 4 ani. „Șoimii patriei”, „Pionierii” și „UTC-iștii” au fost create de comuniștii care doreau o societate ideală, supusă regulilor și îndatoririlor. Menirea organizațiilor era de a crește copiii ”croiți” pe măsura omului nou.

După grădiniță, până la 14 ani, elevii intrau în altă organizație, „Pionerii”. Intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a. Cei mici erau primiți în rândurile organizației de colegii lor mai mari, din clasa a IV-a, iar intrarea se făcea sub jurământ: „Eu, (numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învaț bine, să fiu harnic si disciplinat, să cinstesc cravata rosie cu tricolor”. Pionerii aveau și eu uniformă: nelipsita cravată roșie cu inel, cămașă albă, fustă sau pantaloni negri. Odată cu intrarea la liceu, copiii deveniți adolescenți intrau în „Uniunea Tineretului Comunist”. Nu orice elev de liceu ajungea însă în UTC. Puteau deveni membrii elevi din clasa a VIII-a, cu merite deosebite la învățătură, iar în clasa a IX-a și a X-a puteau fi primiți și cei mai slabi la învățătură. Odată admis în UTC, un elev trebuia să accepte regulile și îndatoririle ce i se cuveneanu. Cei care nu se comportau conform cerinței de partid riscau excluderea. Pentru un licean din vremea lui Ceaușescu, excluderea din UTC însemna excluderea de la viața socială, marginalizarea și monitorizarea intensă de către informatori. Excluderea din UTC se făcea, de cele mai multe ori, printr-un proces la nivelul organizație și era consecință a unei fapte grave.

Elevii aveau uniforme unice pe țară. Printre îndatoririle preșcolarului comunist (în 1977 ia ființă organizația "Șoimii patriei"), obligat și el să poarte un costum special (pantaloni albaștri, cămașa portocalie, cravată triunghiulară și pălăriuță albastră), se numărau intonarea imnului "Șoimilor patriei" și a imnului de stat ”Tricolorul”, atât la venire, cât și la plecare. Pe lângă cântecele și poeziile specifice vârstei, "șoimii" erau învățați să își dea viața pentru patrie și pentru partid, întrucât copilul aparținea, înainte de orice, familiei patriei. În gimnaziu se făcea de gardă la drapel, iar elevul de serviciu verifică numerele matricole și uniformele. Că și în cazul șoimilor, pionerii intonau imnul lor. Pioneria era întemeiată pe codul onoarei (”pe cuvânt de pioner”, ”onoarea detașamentului”), dar se bază și pe delațiune, cultivată de la vârstele preșcolare.

Cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu se foloseau de copii pentru a arăta ”stălucirea” regimului În liceu, elevii încercau tot felul de metode pentru a purta cât mai puțin matricolă (o prindeau cu scotch și, cu prima ocazie, o dădeau jos de pe braț), își modificau pe ascuns uniformă (fetele își scurtau fustele) din dorință de frondă și de a dobândi o oarecare identitate, altă decât cea de masă, impusă de partid. Elevul trebuia să aibă în permanență asupra să carnetul de elev, un instrument care prevedea îndatoririle "fundamentale" ale elevului (să-și iubească țara, să fie cinstit, bun și drept, să păstreze avutul obștesc, să nu frecventeze localurile publice fără părinți). Toate aceste mențiuni trecute în carnet erau obligații extrașcolare, menite să impună tinerilor un anumit comportament în spiritul partidului, astfel încât, după finalizarea studiilor, aceștia să devină mai ușor roboți executanți ai ordinelor Partidului Comunist Român. Carnetul de elev trebuia semnat de părinți și îngrijit cu sfințenie.