Otto von Bismarck

O făptură clar-obscură, țâșnind strălucitoare și înarmată din penumbră: Bismarck seamănă cu chipurile lui Rembrandt și așa trebuie descris. De optzeci de ani încoace ura partidelor a fulgerat în jurul lui; puțin iubit pe când era în viață, pentru că el însuși iubea puțin, după moarte condamnat să fie statuie, fiindcă sufletul lui a rămas greu accesibil, el a devenit un Roland de piatră printre germani .

Otto von Bismarck s-a născut la Schonhausen, un cătun la este de Elba din Altmark-ul prusac, în primăvara anului 1815, după ce trecuseră deja unsprezece dintre ,, Cele o sută de zile” ale lui Napoleon. Forțele moderne ale generalului Blucher și armata tradițională a lui Wellington se grăbeau să ocupe poziții în vederea bătăliei decisive de la Waterloo ce avea să se desfășoare la 18 iunie, punând capăt unei perioade tulburi de 26 ani. Europa, ruinată politic și social, aștepta să fie reconstruită de către diplomații reuniți la Viena.

Aceste evenimente, cele care le-au precedat și cele care vor urma, au marcat viața lui Bismarck și, de altfel, întregul secol. Influența lor a fost cu atât mai profundă cu cât aceleași forțe acționau și în sânul propriei familii.

Bismarck și Unificarea Germaniei

Viziunea politică a lui Biscmarck a fost, în esență, cea a unei persoane realiste, iar modul său de abordare a politicii interne și externe unui imaginativ, energic și practic. În memoriile sale, Bismarck lasă să se înțeleagă că, de la bun început, a militat pentru unificarea Germaniei. Există însă o altă mărturie care sprijină aspectele controversate: de exemplu, comentariile pe care se spune că le-ar fi făcut cu ocazia unei vizite la Londra, în vara anului 1862, când, în timpul unui dineu, i-a vorbit deschis lui Disraeli ( scriitor și om politic englez, de două ori prim-ministru, creator al partidului Conservator britanic modern) despre evenimentele care, mai mult sau mai puțin s-au petrecut ulterior. A afirmat că, în cazul în care i s-ar încredința o poziție importantă, ar iniția reforma armatei, ar găsi un pretext pentru un război cu Austria și ar distruge bund-ul. Din păcate, sursa nefiind nici credibilă, nici contemporană, problema rămâne nerezolvată .

Politica externă a imperiului

Ceremonia din 18 ianuarie 1871 de la Versailles, dată la care este confințită oficial întemeierea imperiului, a marcat un moment crucial de împlinire atât pentru Germania, pe plan național, cât și pentru Bismarck, pe plan personal. Noul imperiu avea dimesiuni mai modeste decât cele care însuflețeau visele liberalilor în 1848-1849 sau cele imaginate, după 1900, de burghezia prosperă. Nici un alt eveniment, petrecut în perioada în care Bismarck s-a aflat la putere, nu a avut o forță simbolică comparabilă cu cea a întemeierii Imperiului .