Secolul XX - Dictaturi și Genociduri

Secolul XX – dictaturi şi genociduri

Prin dictatură se înţelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică şi, prin urmare, un popor este condus forţat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.Dictaturile de regulă nu ţin cont de drepturile omului, scopul lor fiind menţinerea puterii.Spre deosebire de democraţie, în dictaturi nu există alegeri libere, nici opoziţie recunoscută de către putere.

Din punct de vedere marxist, prin dictatură se înţelege o formă a dominaţiei unei sau unor clase sociale într-o anumită orânduire socială. Dictatura se exercită pe plan politic, economic şi ideologic; în orânduirile bazate pe exploatarea capitalistă (dictatură burgheză), ea îmbracă diferite ipostaze: relativ moderate (monarhia constituţională, republica parlamentară) sau discreţionare (dictatură personală, dictatură militară, dictatură fascistă).

Exemple istorice

Germania nazistă

Germania nazistă sau Al treilea Reich se referă la Germania dintre anii 1933 şi 1945. Ţara a fost sub controlul ferm al ideologiei totalitare a Partidului Muncitoresc Naţional-Socialist (sau Nazist), în frunte cu dictatorul Adolf Hitler, führerul. Al treilea Reich este traducerea termenului din german Drittes Reich şi este folosită ca sinonim pentru Germania nazistă. Termenul se referă mai mult la statul nazist şi guvernarea lui monopartită decât la ţara şi poporul ei. Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1922, ca titlu de carte, de scriitorul conservator Arthur Moeller van den Bruck. A fost adoptat de propaganda nazistă, care considera Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană ca primul reich, Imperiul German dintre anii 1871–1918 ca pe cel de-al doilea şi propriul lor regim ca pe cel de-al treilea. Numerotare a fost făcută şi pentru a sugera reîntoarcerea la

vechea glorie germană odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919. Cucerirea puterii de către nazişti a fost un proces complex.Cel de-al treilea reich este supranumit „Reichul milenar” (sau „Reichul de o mie de ani”), întrucât fondatorii lui sperau să

dăinuiască cel puţin, aidoma Sf. Imperiu Roman de Naţiune Germană. Partidul Nazist („NSDAP”) a combinat simbolurile tradiţionale germane cu simbolurile naziste în încercarea de a forţa percepţia că toate erau identice. Astfel, Partidul Nazist a folosit termenul de „Al treilea Reich” sau „Reichul milenar” pentru a face legătura dintre aşa-numitul trecut glorios şi viitorul, care se sugera că urma să fie de asemeni glorios. În momentele sale de glorie, cel de-al treilea reich controla cea mai mare parte a Europei. Totuşi, din cauza înfrângerii suferite în 1944 pe frontul de răsărit, din partea Uniunii Sovietice, şi pe frontul de vest, din parte a aliaţilor anglo-americani, în al doilea război mondial, „reichul milenar” nu a rezistat decât 12 ani, din 1933 până în 1945. Datorită acestei durate scurte, unii istorici numesc Germania nazistă şi „reichul de 12 ani”. Există dovezi că Hitler însuşi nu agrea denumirea „Drittes Reich”, datorită faptului că ar fi sugerat o poziţie de subordonare faţă de predecesorii săi.Pe durata celor 12 ani cât au fost la putere, naziştii au trimis armate importante de-a lungul şi de-a latul întregii Europe continentale, excepţie făcând Elveţia, Spania, Portugalia, Andora, Vaticanul, Suedia şi zonele din preajma Munţilor Urali. Acţiunile belicoase au avut menirea creării Germaniei Mari, cu capitala la Berlin, redenumită „Germania”. Noua Germanie urma să cuprindă între graniţele ei pe toţi cetăţenii de origine germană pură. Acestă politică s-a manifestat prin exterminarea a aproximativ 11 milioane de oameni de diverse etnii şi categorii social-politice (evrei, rromi), opozanţi politici (liberali, comunişti), marginalizaţi ai societăţii (handicapaţi, homosexuali), ca şi alţi opozanţi şi zeci de milioane dintre combatanţii şi civilii din zonele de război.