Curente Literare

Clasicismul

Teremenul de clasicism comporta sensuri largi,exprimind o atitudine estetica fundamentala ce se carecaterizeaza prin tendinta de a observa fenomenele in contextul universului si de a le inchega intr-un sistem proportional si armonios,corespunzator frumosului si concordat cu norme rationale care impun tipuri model,prefectiunea,idealul.

Curentul se defineste ca o notiune artistica si literara care promoveaza ideile si armonie a fiintei umane,constituie in modelele durabile si care se pot regasi in timp.De aici intoarecerea la antichitatea greaca si latina.Sunt relevante sculpturile lui Fidias,arhitectura cladirilor din Grecia.

Curentul clasicismului este definit ca atitudine estetica de observare si realizare a unui sistem armonios, stabil, proportional, dominat de elementele frumosului, in concordanta cu norme specifice (cele trei unitati in dramaturgie) si care tinde spre un ideal, echilibrat, senin al perfectiunii formelor. A aparut in Franta, extizindu-se in intreaga Europa .El este ilustrat de scriitoriprecum Moliere, La Fontaine, Racine, Bossuet, La bruyere, care dincolo de originea lor indiscutabila , au citevatrasatrui comune: admiratia pentru antici, rigoarea compozitionala, cautarea naturalului si a verosimilului, gustul dreptei masuri, finetea analizei morale si psihologice.

Rabelais Moliere Montaigne

La noi nu se poate identifica o perioada clasica anume elemente clasice exista, insa la Miron Costin, D. Cantemir, Antim Ivireanul, atit datorita lecturilor clasice cit si clasicismului folcloric romanesc.

Clasicismul defineste ansamblul culturii si literaturii greco-latine, prin extensiune antice. Este o acceptie bine conturata, consolidata, inderptatita prin faptul vca mai toate caracterele spriritului, esteticii si structurii de tip clasic isi gasesc realizera in oprele sau teoriile autorilor antici. In felul acesta, ideea de clasicism si antichitate tind sa devina sinonime, in orice caz strins asociate.

Prin localizare si succsesiune de localizari cronologie,clasicismul defineste aspectul si durata propriu-zis istorica a clasicismului reperezentat cel putin trei mari secolesi perioade istorice: secolul lui Pericle, la Atena ; secolul lui August, la Roma ; secolul lui Ludovic al XIV-lea , in Franta. Voltaire include si un al patrulea: cel al Renasterii florentine, dar in in general sint acceptare in numar de trei: grec, latin si francez, respectiv ale secolelor al V-lea i.e.n., I-ul i.e.n. si al XVII-lea al erei noastre, mai precis intre 1600-1700

Unitatile, Faimoasele trei unitati teatrale, care fusesera definite inca din prima jumatetea a secolului XVII-lea(de actiune, de loc si de timp)isi capata formularea mai lapidara in Arta Poetica a lui Boileau.

Clasicismul opune imaginatiei ratiunea.Se pazeste de fantezie, preferindu-l luciditatea prudenta. Refuza sa bage in seama prefacerile, consacrind numai ce i se pare a fi stabil in eternitate. Evita particularul, interesindu-se cu exclusivitate de general, ceea ce il face ca, indeosebi, sa afirme exsitenta unui om neschimbator in natura lui, pe care il asaza in centrul perocuparilor sale. Dispretuieste concretul. Nu sufera diversitatea, heterogenul, ca sa nu mai vorbim de vag, difuz, obscur, net desenat, evident si clar. Deoarece nu admite schimbari decit pe linie iererhica, clasicismul vrea prefectiune.