Latinitate și Dacism

Cu 1900 de ani in urma (la 25 martie 101 d. Hr.) imparatul Traian iesea din Roma cu o aramata de 150.000 de ostasi (cea mai puternica armata a lumii la acea vreme) indreptindu-se spre Dacia, o tara misterioasa care se legase de Dunare, Mures si muntii Carpati cu ziduri colosale din calcare si andezit.Cine erau acei daci atit de intelepti, condusi pe atunci de Marele Rege Decebal, pe care nu i-a putut cuceri nici Caesar la 44 i. Hr. nici Domitian in 86-89 d. Hr.? De ce Traian si Hadrian i-au imortalizat pe multi din acei comati si peliati in monumentale sculpturi, realizate de o mina geniala.De ce Dacia Romana are o forma topografica asa de stranie? De ce Traian si Apolodor au ales pentru constructia podului peste Dunare cotitura mareata a maretului fluviu la Portile de Fier, matca milenara a civilizatiei omenesti? Si cu ce mijloace (umane, materiale, ingineresti) a construit Apolodor acel pod magnific intr-un timp record chiar si pentru zilele noastre? Cine a decis ca pe Columna lui Traian fiecare dac sculptat sa fie inzestrat cu haina si chipul sau, cu surpinzatoare stari sufletesti, cu gesturi paradoxale si comportament social de multe ori mai rafinat decit cel al romanilor. Nu se cunoaste un scris al dacilor, iar cele scrise de altii despre ei au disparut in conditii care pot fi calificate (acum) cu certitudine drept "misterioase". Ramine cercetarea arheologica multidisciplinara una din putinile metode care poate raspunde macar partial la intrebarile noastre.

Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala , intrucat arata cum s-a format poporul roman.Acest fenomen este un proces complex , indelungat, la care au contribuit : statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia , cucerirea Daciei de catre romani , colonizarea , romanizarea dacilor , continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare , raspandirea crestinismului , ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-est european.

1. Delimitari conceptionale: latinitate si dacism

Istoria limbii române este la fel de controversata ca si cea a poporului român,din doua motive principale: saracimea izvoarelor istorice, în special a celor scrise si interesele politice. Din aceste cauze exista mai multe variante de istorie a limbii române, din acestea derivând doua variante de istorie a poporului român. Este interesant de observat ca pentru a impune o varianta sau alta de istorie a poporului, se porneste în mare masura de la istoria limbii acestuia. Astfel se poate spune ca istoria limbii române este chiar mai disputata si controversata decât cea a poporului, deoarece o concluzie definitiva în acest sens ar duce automat la o concluzie definitiva si în cealalta privinta. "Orice cultura începe cu un miracol al spiritului: limba."(Jacob Burckhardt) Temelia limbii si a poporului român o reprezinta conceptele de latinitate si dacism.

Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latina a unui neam, iar dacismul este un curent ideologic autohton si caracterizat prin exagerarea contributiei dacilor în etnogeneza româneasca.

Formarea poporului român în spatiul carpato-danubian si continuitatea lui în acest spatiu constituie un proces asemanator formarii si continuitatii altor popoare romanice europene: francez, italian, spaniol si portughez. La toate aceste popoare constatam un element etnic de baza: galii în cazul francezilor, celtiberii în cazul spaniolilor si portughezilor, galii si etruscii în cazul italienilor. La români au fost daco-getii. Peste acest element de baza, autohton, au venit colonistii romani, aducând cu ei limba latina, civilizatia si cultura romana. Dacii, sau getii, fac parte din marele grup etnic al tracilor si constituie cea mai importanta ramura a lui, având o civilizatie, o cultura si o istorie politica pe care n-a egalat-o nicio alta ramura. Se poate spune ca geto-dacii reprezinta elita numerosului grup al tracilor. Cu privire la multimea acestor traci, Herodot face o afirmatie de o mare importanta: "Neamul tracilor este, dupa cel al inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur cârmuitor, sau daca tracii s-ar întelege între ei, ar fi de neînvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decât toate neamurile."

2. Context istoric – dovezi ale latinitatii

Dovezi ale latinitatii se regasesc atat sub forma influentelor romanice asupra limbii romane, cat si ca influente in ceea ce priveste cultura.

Romanizarea lingvistica, fundamentala si decisiva pentru aparitia limbii române, a constat în învatarea limbii latine de catre populatia autohtona; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres si de eliminare treptata a limbii materne, traco-daca. Aceasta substitutie de limbi s-a produs în cadrul unui proces încet, îndelungat, pasnic si mai ales necesar; numai latina putea garanta populatiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentantii imperiului - soldati, functionari publici, colonisti si comercianti. În astfel de conditii, limba latina era elementul de unitate si de coeziune, situat deasupra diversitatii sociale, politice, etnice si lingvistice.