Simbolismul

1.PREZENTARE GENERALA

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta,ca reactie impotriva parnasianismului,a romantismului retoric si a naturalismului ,promovand conceptul de poezie moderna.Considerat din perspectiva social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de agravarea contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care in 1886,a publicat un celebru articol-manifest,”Le symbolisme”.In acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolista”si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil infiinteaza scoala „simbolist-armonista”,devenita apoi „filozofico-instrumentista”.Alti poeti de orientare antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Verlaire;ei si-au luat,in semn de sfidare,numele de „decadenti”.Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Acesti poeti si multi alti incepusera sa scrie cu mult inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat nastere nu in 1886,ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de orietare antiparnasiana,uniti in efortul de a descoperi esenta poeziei.

Curentul parnasian, aparut la inceputul celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea,ca reactie impotriva romantismului,dusese versul la perfectiune formala,dar deliricizase poezia,golind-o de emotei. Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea si emotia,insa nu la modul direct(pe calea efuziunii spontane,prin enunturi de idei ,descriei sau naratiune),ci recurgand la aluzie,la analogie,la sugestie,utilizand un limbaj poetic inedit,comunicand indeosebi senzatii neobisnuite,stari sufletesti imprecise,vagi,vaporoase.

2.TRASATURILE SIMBOLISMULUI

- Respingerea prozaismului, poezia fiind definita ca arta de a simtii.

Poezia simbolista se constituie din “corespondente”,”sugestii”, “sinestezii” ,si simboluri- ea nu descrie ,nu nareaza ci sugereaza stari ale spiritului.

- Cultivarea simbolului care sa exprime corespondentele si afinitatile dintre diferite elemente ale universului.

- Folosirea fortei de sugestie pt a exprima poetic corespondentele intre eul poetic si marele univers prin cultivarea senzatiilor olfactive,coloristice si auditive: ”Parfum ,culoare ,sunet se-ngana si-si raspund”.

Sinestezia :consta in combinarea mai multor senzatii de natura diferita:olfactive, vizuale, auditive intr-un epitet metaforic sau o metafora (“sunet violet”, ”Primavara...o pictura parfumata cu vibrari de violet”)

- Obsesia culorilor si a unor instrumente: violet, alb, negru,galben/ vioara,flaut, pianul, fluier ,clavirul, pt a exprima anumite stari sufletesti.

- Inclinatia catre stari sufletesti nedefinite

- Muzicalitatea interiorizata realizata cu ajutorul refrenului (laitmotiv)

- Preferinta pt anumite teme si motive: iubirea ca motiv de reverie, targul de provincie ca motiv al izolarii ,natura ca loc al corespondentelor.

- Cultivarea versului liber prin cadenta ,repetitii, refrene, armonii, cuvinte rare si sonore,ritmul launtric. Poezia tinde spre incantatie si cantilena.

- Preferinta pentru mediul citadin (anost, noroios,imund) cu cafenele, ospicii,cazarmi ,taverne ,periferii ,cocioabe ,parcuri dezolante.Oamenii sunt deseori: nebuni, fitzici,vagabonzi, femei pierdute si morti.

Natura citadina devine simbol simbolist prin parcurile desfrunzite , solitare ,autumnale si prin momente crepusculare de penumbra si amurguri dezolante. Se subliniaza ca protest :soarta poetului condamnat si izolat, nostalgia evadarii spre taramuri exotice, obsesia mortii si pustiul sufletului.

3.REPREZENTANTI

- Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine, consideraţi precursori

- Stéphane Mallarmé, cel mai reprezentativ

- Albert Samain (1858-1900)

- Rémy de Gourmont (1858-1915)

- Gustave Kahn (1859-1936)

- Maurice Maeterlinck (1862-1949)

- Stuart Merrill (1863-1915)

- Albert Mockel (1866-1945)

- Jean Moréas (1856-1910)

- Henri de Régnier (1864-1936)

- Adolphe Retté (1863-1930)

- Paul Valéry (1871-1945)

- Emile Verhaeren (1855-1916)

- Francis Vielé-Griffin (1863-1937)

4. SIMBOLISMUL ROMANESC

În literatura română simbolismul pătrunde prin poemele şi textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alţi reprezentanţi sunt Ştefan Petică, Ion Minulescu şi mai ales George Bacovia, care foloseşte poezia simbolista drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanţe expresioniste sau existenţialiste.

Primele idei care prefigurează simbolismul la români şi care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski şi sunt puse în circulaţie prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca şcoală, în Franţa, apar în această revistă, încă din primul ei an de existenţă, 1880, articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel Macedonski avea să-şi revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat “În pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european. “Belgienii, şi se poate zice aceasta cu mândrie şi despre mii din români - scrie el - dacă n-au fost tocmai ei precursorii mişcării, au avut meritul de a fi întrevăzut din vreme întinderea strălucită ce se deschidea glorioasă dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin şi alţii încă - cei patru întâi citaţi, astăzi deja iluştri - au avut onoarea, împreună cu mine, să ia parte acum 12 ani, la mişcarea provocată din Liege de revista “La Wallonie”, al cărei energic şi valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinşii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene “Mercure de France”. De altfel în numărul din august 1886, Macedonski publicase, într-adevăr, patru poezii în limba franceză: Volupté, Hystérie, Haine, Guzla.