Analiza Cadrului Politic pentru Cazul Continental Airlines

Rezumat

În urma relevării importanţei politicii dintr-o organizaţie, s-a prezentat succint situaţia companiei Continental Airlines în momentul preluării de către Gordon Bethune a poziţiei de COO. Ulterior s-a realizat analiza actorilor organizaţionali.

A. Politica în organizaţii

Semnificaţia originară a termenului de politică pornea de la ideea că atunci când apar interese

divergente, societatea ar trebui să găsească un mijloc de reconciliere a diferenţelor prin consultare şi negociere. (Morgan, 1998 apud Vlăsceanu, 2003). Având în vedere această semnificaţie, politica unei organizaţii poate fi exprimată cel mai evident, atunci când se pune problema rezolvării tensiunilor ce pot apărea din interesele divergente ale oamenilor. Atunci când există o diversitate şi divergenţă de opinii în ceea ce priveşte modul de gândire sau căi alternative de acţiune, apar conflictele, intrigile personale, jocurile de putere, vizibile sau mai puţin vizibile. Astfel, politica organizaţiei presupune modul de abordare şi soluţionare a divergenţelor.

Mintzberg (Vlăsceanu, 2003), aducând în discuţie cele patru sisteme de influenţă pe care se bazează funcţionarea unei organizaţii (autoritatea, ideologia, expertiza, politica), spune că politica produce despărţiri şi conflicte, asmuţind indivizii şi grupurile împotriva sistemelor legitime de influenţă. El consideră politica un sistem ilegitim prin opoziţia cu celelalte sisteme. Astfel, autoritatea se bazează pe puterea sancţionată legal, ideologia pe un set de credinţe larg acceptate şi împărtăşite, iar expertiza pe puterea autorizată oficial. Politica este o simplă reflectare a puterii, din perspectiva mijloacelor pe care le foloseşte, cât şi, uneori, a scopurilor pe care le promovează. Altfel spus, puterea politică din organizaţii, spre deosebire de cea a sistemului guvernamental, nu este nici autorizată formal, nici larg acceptată.

De asemenea, Mintzberg (Vlăsceanu, 2003) a descris activitatea politică din organizaţii în termenii unor “jocuri politice”. Acestea au miză şi implicaţii diferite. Unele sunt ca mijloc de autoprotecţie şi de rezistenţă faţă de autoritate, altele pentru construcţia unei baze a puterii, pentru înfrângerea rivalilor sau pentru schimbarea organizaţiei. Astfel, putem vorbi de o formă de organizaţia politică, care se diferenţiază de toate celelalte prin lipsa unui mecanism propriu de coordonare, ceea ce implică faptul că ea nu se formează prin raportare la structură, ci la putere.

Una dintre premizele care stau la baza constituirii unei organizaţii politice este conflictul. El are surse şi modalităţi diferite de expresie, putând fi identificate două dimensiuni ale acestuia: intensitatea şi amploarea. Iar prin prisma acestor dimensiuni pot exista conflicte moderate sau acute, şi conflicte restrânse sau extinse. De asemenea, mai poate fi introdusă o a treia dimensiune, raportabilă la stabilitate/instabilitate.

B. Continental Airlines

Din combinarea acestor dimensiuni Mintzberg (Vlăsceanu, 2003) identifică patru forme de organizare politică, dintre care una este relevantă pentru cazul de faţă: forma politizată. Această formă este caracterizată prin conflicte moderate, extinse la nivelul întregului sistem de putere. Cele mai multe organizaţii de dimensiuni mari sunt încadrate în această formă. Ele continuă să funcţioneze datorită sprijinului oferit fie de la guvern, fie din alte surse.

Putem spune că forma politizată este ilustrativă pentru compania Continental Airlines, între anii 1983 şi 1996. Aceasta a fost nevoită să-şi declare falimentul în două rânduri: o dată în 1983 şi din nou în 1993. În timpul procedurilor de faliment, între 1990 şi 1993, situaţia companiei era dezastruoasă: salariile au fost tăiate iar managementul a încercat să elimine sindicatele, rotaţia personalului şi folosirea învoirilor pe baze medicale erau foarte ridicate iar accidentele de muncă erau mult peste media industriei. Erau numeroase conflicte între grupuri de angajaţi şi departamente.

În februarie 1994 Gordon Bethune a acceptat funcţia de preşedinte al companiei şi COO (chief operating officer), pentru ca în luna octombrie a aceluiaşi an să devină CEO (chief executing officer). Iată cum descrie el situaţia Continental Airlines la momentul sosirii sale acolo: “cultura la Continental, după ani de concedieri, îngheţări şi tăieri ale salariilor şi promisiuni încălcate, era una de neîncredere, bârfă, frică şi dezgust. […] Într-o companie în care scăderea cheltuielilor era venerată, departamentele se luptau între ele până la moarte pentru puţinele resurse. Într-o companie în care strategiile de management – şi echipele manageriale – se schimbau peste noapte, angajaţii aveau grijă de ei mai presus de orice, chiar cu costul altor colegi. Comunicarea între departamente era ca şi inexistentă. Toată lumea înşela pe toată lumea – nu ar trebui să mire pe cineva faptul că avioanele aveau întârzieri şi bagajele erau pierdute. […] Organizaţia în sine era atât de disfuncţională încât nu putea implementa nici cea mai bună idee din lume.” (Gamble & Thompson & Strickland, 2004, pp. C-154 – C-155)