Influența Factorilor de Risc Asupra Deciziei Manageriale

Ca element central al activităţii manageriale, decizia se regăseste în toate funcţiile acesteia, rezultatul procesului decizional reaşezându-se în cadrul fiecărei funcţii manageriale.

O decizie este rezultatul efectuării unei judecăţi de valoare asupra unei situaţii concrete. Unele decizii sunt rezultatul comportamentului zilnic, obişnuit. Altele pot fi chiar rezultatul indeciziei, deoarece opţiunea pentru indecizie reprezintă, de fapt, o decizie (Morariu, Suciu, Stoian, 2008).

Riscurile legate de structura comportamentală a decidenţilor

Absenţa luării deciziei sau de întârziere a comunicării deciziei adoptate - apare atunci când persoana implicată în actul decizional conştientizează uneori în mod excesiv importanţa luării unei hotărâri, în acest sens amânând pe cât este de mult posibil asumarea unei responsabilităţi. Acest tip de comportament se explică din perspectiva psihologică şi sociologică, printr-un complex de factori ce acţionează de cele mai multe ori sub forma unui mix. Dintre cei mai importanţi astfel de factori, putem menţiona : insuficienta încredere în sine a persoanei ce îşi asumă decizia, experienţă profesională redusă în domeniu, nivelul de exigenţe foarte crescut al evaluatorilor, valori proprii sau motivaţii personale deosebite, obligativitatea justificării în mod sistematic a deciziilor adoptate faţă de conducerea societăţii sau a organizaţiei (Bârsan–Pipu, 2003).

Analiza incompletă a situaţiilor decizionale – se manifestă cu precădere atunci când elementele decizionale nu cunosc îndeajuns de bine detaliile problemei, au informaţii insuficiente sau eronate, sau nu au la dispoziţie timpul efectiv necesar efectuării unei analize riguroase. În aceste situaţii persoana decidentă nu poate avea la îndemână întreaga descriere a situaţiei propuse, de cele mai multe ori adoptând decizii eronate sau parţiale cu un posibil impact negativ în derularea ulterioară a proiectului.

Neconştientizarea consecinţelor deciziilor pentru fiecare obiectiv al proiectului – se cunoaşte faptul că deciziile sunt afectate de nivelul de incertitudine pe care l-ar presupune abordarea acestora, fiind de cele mai multe ori luate în condiţii de neglijare a circumstanţelor pe care acestea le-ar putea avea pentru fiecare dintre obiectivele proiectului. Practica arată în fapt că nu există o decizie managerială care să nu implice într-un mod mai mult sau mai puţin direct, modificări asupra costurilor, întârzierilor în derularea activităţilor sau asupra specificărilor de ordin tehnic (Vasilescu, Românu, Cicea, 2003).

Căutarea de soluţii la nivel local – acest tip de situaţie apare atunci când persoana decidentă are tendinţa de a acţiona în spiritul unei « logici locale »,fără a ţine cont de consecinţele ce pot apărea în cadrul unor alte direcţii implicate în cadrul proiectului, sau la nivelul coerenţei cu strategia globală a instituţiei din care acesta face parte. Astfel de situaţii sunt întâlnite de obicei în cadrul deciziilor luate de către experţii tehnici, care consideră de obicei că soluţia găsită de către ei este optimă, minimizându-i pe cât este este posibil aspectele negative ale aplicării acesteia. Ceea ce rezultă de obicei în final în urma abordării unei astfel de strategii, este un amalgam de soluţii parţiale, care riscă de a se creşte gradul incoerenţei decizionale la nivel global al proiectului.

Lipsa de concentrare şi de căutare a consensului – Cu toate că în majoritatea situaţiilor managerii afişează imaginea unei conlucrări perfecte şi a unei coerenţe de idei între factorii decizionali, există şi situaţii particulare, când aceste afirmaţii sunt prezente doar la nivel declamativ. În aceste situaţii majoritatea deciziilor sunt luate în general în urma unor alegeri personale ale managerilor, fără a încerca de a obţine o convergenţă de idei cu toţi factorii decizionali. Acest tip de abordare a problemei este aproape de stilul dictatorial în care o persoană decidentă acţionează fără a consulta voinţa majorităţii, generând în general în rândul participanţilor la proiect un sentiment de frustrare, de ne adeziune la deciziile adoptate, putând conduce la apariţia de situaţii tensionate, ce vor face mai dificilă implementarea celor stabilite în practică.