Internaționalizarea afacerilor la nivel european

Capitolul 1

Generalități

Conceptual, prin internaționalizarea firmei, se înțelege orientarea firmelor către piețele externe, prin:

- promovarea exporturilor în proporție însemnată, cel puțin 40 - 50% din totalul vânzărilor;

- trecerea unor activități de producție pe piețele externe;

- dezvoltarea exporturilor cu produsele realizate pe piețele externe, către terțe piețe și către țara de origine;

- cedări de mărci, brevete de invenții, oferte în leasing internațional;

- exportul de capital.

Evident, aceste mutații nu se pot realiza concomitent, fiind vorba de un proces evolutiv, care, prin amploarea lui marchează evoluția firmei spre aceste ținte și exprimă gradul de internaționalizare a acesteia.

Fiecare etapă, însă, este o mutație de ordin calitativ în evoluția firmei, creându-și pentru ea și pentru țara importatoare avantaje noi, superioare, dar, mai ales țara de origine, își consolidează marca, drepturile de comercializare și poziția pe piața mondială. Internaționalizarea firmelor este procesul cel mai complex, mai amplu și mai urgent care trebuie să se producă în managementul firmelor pentru a se adapta la condițiile globalizării afacerilor și pentru a preveni riscurile care însoțesc acest fenomen, dar mai cu seamă pentru a putea beneficia și pune în valoare avantajele pe care acesta le poate aduce.

Redăm, încă din această fază a lucrării, principalele avantaje ale internaționalizării firmelor, care trebuie să le motiveze perfecționarea și adaptarea corespunzătoare a managementului:

- încărcarea capacităților de producție existente, care devin disponibile urmare îngustării piețelor locale și naționale;

- extinderea și îmbunătățirea piețelor, proprii în zone încă neexplorate, disponibile pe plan mondial și, prin aceasta, apropierea de clienții potențiali;

- avantaje tehnologice, prin acces la tehnologiile performante existente pe plan mondial;

- acces la resurse, la cunoștințe, la informații, la regimuri fiscale mai avantajoase, etc;

- experiență în management, prin contactul cu culturile manageriale avansate ale lumii;

- obținerea de profituri suplimentare din activități și zone care așteaptă să fie valorificate;

- adaptare la schimbare.

Toate acestea și altele, sunt motivații pentru accelerarea procesului de internaționalizare a firmei, care, în literatura de specialitate sunt grupate în două mari segmente:

- motivații reactive, adică acelea care reprezintă un răspuns la unele cerințe și probleme, certe, actuale, care s-au conturat în cadrul firmei, cum ar fi concurența ( atât cea locală, națională și regională, cât și cea generală, care obligă firma să-și caute permanent noi piețe, altfel rămâne cu capacitățile de producție descoperite și, în ansamblu, își îngheață dezvoltarea), accesul la resurse, la tehnologii, la management performant și a celorlalte necesități, concrete , arătate mai sus;

- motivații proactive, adică acelea care derivă din strategiile sale de dezvoltare, mai cu seamă de foloasele certe ale creării și valorificării avantajului competitiv, de consolidarea poziției pe piață a firmei, de promovarea și exploatarea mărcii sale, etc.

La nivel național și la nivelul UE sunt deja consacrate resurse semnificative pentru sprijinirea întreprinderilor. Aceasta implică atât sectorul public, cât și pe cel privat. Un sondaj efectuat recent pentru Comisie prezintă un inventar de peste 300 de programe de sprijin derulate cu scopul de a sprijini internaționalizarea întreprinderilor în UE și în statele sale membre. Așadar, o strategie europeană pentru internaționalizarea IMM-urilor trebuie să țină cont de diversitatea politicilor și de măsurile existente de punere în aplicare. Orice activitate sau inițiativă lansată deja sau care urmează să fie lansată, la orice nivel, ar trebui să vizeze IMM-urile, iar eficacitatea reală a acesteia ar trebui să fie măsurată în funcție de capacitatea de a-și îndeplini obiectivul.