Managerul - Decident în Actualul Context Economic

Introducere

Criza economică mondială se amplifică în fiecare zi, România începând tot mai mult să resimtă această recesiune economică, pentru care marii economisti internationali nu reusesc să-i găsească o metodă de neutralizare, aceasta resimtindu-se cel mai intens la nivelul companiilor românesti.

Motivul abordării acestei teme îl reprezintă situatia la care a ajuns România, în urma afectării sale din punct de vedere economic, social etc., ca rezultat al contextului economic actual.

Într-o astfel de situatie, managerii trebuie să fie bine pregătiti si informati, să fie capabili de luarea celor mai bune decizii, deoarece observăm că tot mai multe firme apar si dispar, ca rezultat al lipsei unui proces decizional bine închegat.

Exigentele de ordin calitativ ale întregului proces decizional sporesc, caracterul de limită a unui număr tot mai mare de factori de productie se accentuează, tehnologiile se perfectionează, activitatea de productie se diversifică si se integrează totodată, iar dependenta rezultatelor economice devine din ce în ce mai puternic influentată de factorii de mediu.

Toate acestea reprezintă premisele de la care porneste studiul meu, în ideea că managerii trebuie să stăpânească multitudinea de informatii generate de realitatea înconjurătoare pentru a putea stabili obiective si mai apoi pentru a putea asuma decizii.

Totodată perfectionarea sistemului informational având ca si componentă, sistemul informatic, extinde posibilitătile de cunoastere si de apreciere a trendurilor factorilor endogeni si exogeni, cât si influenta lor asupra activitătii economico-sociale, dar si asupra dezvoltării întreprinderilor.

Manifestarea functiilor complexe ale managementului, care presupun elaborarea si implementarea numărului mare de decizii din toate domeniile de activitate desfăsurate într-o unitate economică, ne îndreaptă atentia către întregul proces decizional.

1. Managerul şi aptitudinile decizionale ale acestuia

Managerul reprezintă un individ sau un grup de indivizi care asigură desfăşurarea procesului de management îndeplinind funcţii manageriale şi de execuţie.

Trăsăturile managerului sunt: dubla profesionalizare a acestuia, autoritatea şi răspunderea de care dispune, influenţa asupra comportamentului salariaţilor, dispune de cunoştinţe necesare eficientizării relaţiei cu salariaţii, suportă solicitările şi stresul funcţiei de conducere, etc.

Managerul desfăşoară o activitate specifică domeniului care corespunde profilului organizaţiei şi poziţiei ierarhice pe care o ocupă având caracteristici psihologice impuse de personalitatea sa. Astfel, managerul poate fi un model pentru unii salariaţi, adoptă un stil propriu de conducere, dezvoltă o anumită cultură managerială etc.

Aptitudinile decizionale reflectă calitatea deciziilor luate de către manageri. Toţi managerii trebuie să aleagă mereu între abordările alternative, iar calitatea selecţiei determină gradul de eficacitate al managerului. Aptitudinea pentru luarea deciziei necesită în general aptitudine pentru analiză.

2. Decizia între certitudine, risc si incertitudine

2.1. Triunghiul “Informaţie – decizie – acţiune”

Pentru a lua o decizie, oriunde şi oricând, informaţia este vitală. Sistemele naturale sau cele economice şi sociale nu pot exista în afara informaţiei. Schimbul de informaţii – intern (între componentele sistemului) sau extern (între diferite sisteme) – a fost întotdeauna un suport al existenţei şi o premisă a atât de necesarei schimbări.

În activitatea economică, în administraţie, în viaţa socială, în instituţii de învăţământ sau militare – practic în orice domeniu, producţia, transmiterea şi utilizarea informaţiilor este o condiţie sine qua non a conducerii proceselor specifice.

Întregul ciclu al informaţiei constituie, el însuşi, un sistem ale cărui legităţi trebuie cunoscute şi disecate.

Clasificarea deciziilor ţine cont de o multitudine de criterii, dintre care mi-am îndreptat atentia doar către trei dintre acestea si anume: importanţa deciziilor, continutul si frecvenţa de utilizare în procesul de conducere:

- după conţinut, deciziile pot fi:

o de prognoză;

o de organizare internă;

o de comandă sau de coordonare;

o de control;

- după frecvenţa de utilizare în procesul de conducere şi ritmicitate:

o decizii cu frecvenţă mare ;

o decizii cu frecvenţă mică, dar cu mare regularitate ;

o decizii excepţionale sau structurale ;

- după importanţă:

o decizii strategice ,

o decizii tactice

Postulatul fundamental al teoriei deciziei îl constituie optimizarea. Aceasta implică luarea în considerare a tuturor factorilor care influenţează evoluţia unui fenomen economic sau social sau, dacă acest lucru ar complica inutil procesul de alegere a variantei, luarea în considerare cel puţin a factorilor esenţiali, atât a celor favorabili, cât şi a celor perturbatori sau moderatori.

Modelul clasic al procesului decizional este descris în figura următoare: