Extras din referat
CONCEPTE SI PRINCIPII PRIVIND GLOBALIZAREA CA PROCES
Globalizarea ca proces integrational la nivel mondial nu a aparut concomitent cu
termenul globalizare, însa s-a constituit lent timp de mai multe secole si în spatiu si timp
actualmente poate fi caracterizata ca una din cele mai atragatoare, deci, si mai avantajoase.
Axându-se în temei pe procesele economice, globalizarea dispune de o istorie si evolutie
adecvata perioadelor de constituire si trecerea de la o subforma la alta, fara îndoiala, deacum
cunoscute : micro-, mezo-, macroeconomie, economie nationala, economie regionala,
mondoeconomie. În sensul direct, globalizarea se refera la ultimele trei subforme caracteristice
zonelor de dincolo de national, iar întelesul, pe care ni-l transmite notiunea data,
este cea de tendinta care cuprinde tot globul, deci este o tendinta de întruchipare a intereselor de
ansamblu, desprinse de cele particulare ale statelor .
Actualmente este incontestabil faptul, ca economiile nationale devin tot mai integrate si
mai dependente în masura largirii comertului international, internationalizarii investitiilor,
capitalului financiar, migratiei fortei de munca. O raspândire larga au capatat viziunile, destul de
controverse, care graviteaza în jurul pragmatismului economic curent.
Însa nu întotdeauna se i-au în consideratie evolutia istorica a convetuirii umane,
principiile ce au stat la baza raporturilor economice între popoare si tari la diferite trepte de
dezvoltare, multi factori din afara economiei. Pentru milioane de oameni globalizarea înseamna
libertate si prosperitate. În publicatiile din ultimul timp, globalizarea este numita si mondializare,
si sub acest aspect devine un proces cultural, economic, politic si social. Dupa M.Archer, globalizarea ca proces duce la interdependenta structurilor, culturilor si institutelor, care
cuprind integral lumea si în acest sens se contopeste cu mondializarea. Conform acestei
delimitari, societatea în prezent nu mai este o unitate primara de analiza. M.Albrow
este de parerea, ca societatile trebuie analizate doar ca o subsistema în împrejurimea altor
sisteme, si, astfel, ca un sistem integru al comunitatii mondiale.
Întreprinderile internationale actioneaza cu succes pe pietele financiare si de marfuri în
baza tehnologiilor înalte, iar munca concureaza pe piata globala a fortei de munca. Modelul
neoclasic al economiei de piata închise în cadrul dat se transnationalizeza. Teoria relatiilor
internationale a lui J.N.Rosenthau prognozeza dezvoltarea economica în directia
spre o lume unica. L.Marcov considera, ca statele nationale prezinta doar o
subsitema a politicii mondiale comune. În legatura cu aceasta, ele tot mai mult delegeaza
gestiunea economica în favoarea integrarii în organizatii supranationale.
În diferite timpuri se considera, ca tarile le pot asigura cetatenilor sai un nivel de trai
decent, protejând sau izolând economiile nationale si desfasurând relatii economice minime cu
alte tari. Însa politica economiei închise, autoizolarea nu s-a bucurat de succes nici într-o tara,
deoarece potentialul ei economic poate fi valorificat numai la nivel local.
Dupa al doilea razboi mondial majoritatea tarilor treptat au pasit pe calea deschiderii în
domeniul relatiilor economice. Implementarea potentialului progresului tehnologic impune
economiile nationale sa-si integreze fortele într-un proces comun, în cadrul caruia conlucrarea
devine inevitabila.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Mondializarea Globalizarii.doc