Obiectivul și Specificul Managementului Resurselor Umane

1. CONCEPTII DESPRE M.R.U.

În definirea si delimitarea obiectului si functiilor M.R.U. se disputa, mai mult sau mai putin argumentat, o larga paleta de idei, conceptii si puncte de vedere. Unele abordari sunt opuse altora, fiind chiar incompatibile. Din aceasta perspectiva, mai prezente în sensul teoriei manageriale sunt conceptiile urmatoare:

1. M.R.U. ar constitui doar un capitol sau un segment, mai mult sau mai putin specific, al managementului general. El nu ar dispune de metodologie si concepte specifice, fiind valabile cele ale managementului general. Argumentele invocate pentru sustinerea conceptiei ca M.R.U. (managementul resurselor umane) nu ar fi o stiinta constituita ca atare sunt urmatoarele:

a) resursele umane, din punctul de vedere al managementului general, nu sunt decât o componenta sau un element structural al resurselor generale (materiale, financiare, informationale);

b) conceptul de resursa umana este prin excelenta un concept managerial, fiintele umane fiind resurse productive numai integrate în ansamblul resurselor; altfel, ele devin obiect al reflectiei filozofice (locul, rolul, sensul si destinul uman),al reflectiei sociologice (structuri, relatii, fenomene si procese sociale), al reflectiei psihologice (nevoi, trebuinte, motivatii, etc.).

c) resursele umane nu pot fi explicate în sine, ca factor de productie, decât în asociere cu alte tipuri de resurse.

d) resursele umane se definesc numai ca forma de actiune umana ce pune în miscare sistemul de productie.

Aceasta conceptie provoaca o extrapolare a unor factori tehnici, economici, organizationali asupra unui câmp specific, exemplar-lumea umana. Ea este reductionista în masura în care omul este tratat ca un instrument alaturi de celelalte resurse. De asemenea aceasta conceptie tinde sa anuleze exemplaritatea, specificitatea si unicitatea factorului uman, netinând seama ca doar acesta este producatorul de valori, capabil de actiune inovatica. Teoriile manageriale globaliste nu vad o distinctie clara între capacitatea de proiectare, conceptualizare si operationalizare (caracteristica exclusiv omului) si instrumentare (utilizarea functionala a ceva, inclusiv a resursei umane).

2. M.R.U. este echivalent cu managementul general, deoarece toate elementele constitutive ale actiunii sociale sunt proiectate si coordonate de factorul uman.

3. M.R.U. este un domeniu distinct, cu obiect si sarcini specifice centrate pe raporturile umane, climatul social, comportament, etc.

2. CONCEPTUL DE RESURSA UMANA

Conceptul de resursa umana (HR) apartine teoriilor contemporane ale organizatiilor si, deci, managementului modern. Aceste teorii îsi propun sa depaseasca limitele conceptiilor manageriale clasice privind “relatiile umane” (Elton Mayo, Fritz Roethlisberger, s.a.). Premisa de la care porneste managementul resurselor umane consta în ipoteza ca oamenii asteapta de la munca lor nu doar recompense financiare, securitate ocupationala-profesionala, un tratament uman, o viata sociala mai bogata (în sens uman). Omul aspira spre o recunoastere sociala, spre creativitate, forma esentiala a libertatii umane.