Problematica Deciziei și a Sistemului Decizional

Ne aflăm la începutul secolului XXI, într-o lume care ne îngrijorează profund şi care este plină de cele mai extraordinare promisiuni pentru viitor. Este o lume într-o continuă schimbare marcată de adânci conflicte, tensiuni şi divizări sociale, dar şi de agresiunea distructivă a tehnologiei moderne asupra mediului înconjurător.

Funcţie generică a oricărui proces şi a oricărei organizaţii, managementul orientează şi îndrumă sub semnul eficacităţii şi eficienţei economico-sociale, acţiunile lumii de azi şi de mâine şi contribuie la optimizarea funcţionării sistemului global al dezvoltării durabile.

În managementul dezvoltării durabile decizia este acel proces prin care se anticipează şi se coordonează, se conduc şi se planifică, se evaluează şi se controlează activităţiile de schimbare în care exploatarea resurselor, coordonarea investiţiilor şi orientarea dezvoltării tehnice şi a modificărilor instituţionale sunt toate compatibile şi permit satisfacerea nevoilor şi aspiraţiilor generaţiei actuale, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a şi le satisfice la rândul lor.

În arhitectura, funcţionalitatea şi performanţele sistemului de management al firmei componenta sa decizională deţine o pozitie privilegiată. Nici un alt element din cadrul societăţii comerciale sau regiei autonome nu are o specificitate managerială atât de pronunţată şi un impact atât de mare în toate planurile activităţiilor şi rezultatelor sale. Acestea sunt principalele raţiuni care ne determină sî tratîm decizia şi sistemul decizional al firmei.

Decizia este cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective . Din această definiţie rezultă că decizia implică în mod obligatoriu mai multe elemente: unul sau mai multe obiective, identificarea mai multor variante pentru atingerea abiectivelor, alegerea sau selectare.

Decizia managerială implică întotdeauna cel puţin două persoane: managerul, cel care decide şi una sau mai multe persoane, executanţii sau cadre de conducere ce participă la aplicarea sau concretizarea deciziilor. În practica societăţiilor comerciale şi regiilor autonome decizia managerială îmbracă două forme: act decizional şi proces decizional. Actul decizional se referă la situaţii decizionale de complexitate redusă sau când respectiva situaţie are caracter repetitive, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de către decident, astfel încât nu mai este necesară o culegere de informaţii şi o analiză a lor. Procesul decizional este specific deciziilor mai complexe implică un consum de timp notabil, care poate fi de ordinul orelor, zilelor sau chiar săptămânilor.

Elementele constitutive cheie ale situației decizionale sunt factorul de luare a deciziei sau decidentul a mediul ambient decizional. Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilitățiilor circumscrise, adoptă decizia în situația respectivă . Mediul ambient decizional constă în ansamblul elementelor endogene și exogene firmei, care alcătuiesc situația decizională, caracterizată prin manifestarea unor influențe directe și indirecte semnificative asupra conținutului și rezultatele deciziei manageriale.

Majoritatea deciziilor luate de agenții economici sunt afectate într-o masură mai mare sau mai mică de risc. De aceea , în analiza comportamentului unui decident se ține seama de aversiunea acestuia fată de risc .

Riscul apare atunci când decidentul nu cunoaște în avans rezultatul specific al unei decizii, dar este capabil să stabilească o distribuție de probabilitate obiectivă a posibilelor stări ale naturii și plăților (sau rezultatelor) asociate acestora.

Un decident care se află într-o situație de risc decizional trebuie să parcurgă etapele: identificarea posibilelor pierderi pe care firma sau afacerea le presupune, măsurarea corectă a dimensiunilor pierderilor asociate situației de risc, identificarea procedeelor de operare cu riscul și adoptarea unei decizii relative la cea mai bună combinație de metode ce vor fi utilizate în rezolvarea problemei, implementarea deciziei adoptate la pasul următor.

Decizia trebuie să îndeplinească un sumar de cerințe în vederea îndeplinirii în mod eficient a multiplelor funcții ce-i revin în firma contemporană. Decizia trebuie să fie fundamentată pentru a asigura integrarea eficientă a activitățiilor acestora în cadrul economiei naționale, să se ia în considerare legalitățile specific economiei de piață pe baza studierii modalităților concret istorice de manifestare în perioada actuală a tranziției și în viitor. De asemenea decizia trebuie să fie împuternicită, fiecare decizie trebuie să fie adoptată de catre organismul managerial în ale cărei sarcini de serviciu este înscrisă în mod expres. Decizia trebuie sa fie integrate în ansamblul deciziilor adoptate sau proiectate a se lua tinând cont de strategia și politicile firmei. Integrarea deciziilor trebuie să se efectueze atât pe vertical, cât și pe orizontală. O altă cerință referitoare la decizie este aceea că ea trebuie să se încadreze în perioada optimă de elaborare și de aplicare; pentru fiecare decizie există o anumită perioadă în care trebuie concepută și aplicată, pentru a fi posibilă obținerea de efect economic maxim. Nu în ultimul rând decizia trebuie să fie formulată corespunzător, departe de a fi o cerință de formă, reprezintă o condiție esențială pentru aplicarea eficace; ea trebuie formulată clar, concis și să conțină obiectivul și principalii parametrii operaționali.