Stilul Democrat sau Autocrat

Management. Manager. Leadership şi stilul de conducere al acestuia

Managementul reprezintă procesul de realizare eficientă şi eficace, prin planificare, organizare, coordonare şi control, a unor lucruri prin şi cu alți oameni, în vederea atingerii obiectivelor organizaționale.

Într-o definiție mai simplificată, managementul presupune înlocuirea muşchilor şi a forței cu puterea gândului, a obiceiurilor şi superstițiilor cu cunosțințele şi a agresivității cu cooperarea.

Istoria managementului a însemnat, pe de o parte, o creştere a complexității muncii managerului (datorită dimensiunilor şi complexității organizațiilor din sectorul public şi cel privat) şi, pe de alta parte, o tot mai profundă înțelegere a specificului activității numite generic “de conducere” şi a caracterului ei evolutiv.

Esența unei organizații nu este, de fapt, clădirea, maşinile, banii şi materiile prime care se “prelucrează” ci, în primul rând, oamenii care fac parte din ea, deoarece organizația este în esență un sistem deschis iar conducerea ei asigură interfața între organizație şi mediul în care aceasta funcționează.

Managerul poate fi un individ sau un grup de indivizi care asigură desfăşurarea procesului de management îndeplinind funcții manageriale şi de execuție. Acesta beneficiază de o poziție şi o autoritate oficială în cadrul unei organizații.

Trăsăturile managerului:

- Are o dublă profesionalizare;

- Dispune de autoritate şi răspundere;

- Influențează comportamentul salariaților;

- Dispune de cunoştințe necesare eficientizării relației cu salariații;

- Suportă solicitările şi stresul funcției de conducere etc. .

Managerul desfăşoară o activitate specific domeniului care corespunde profilului organizației şi poziției ierarhice pe care o ocupă având caracteristici psihologice impuse de personalitatea sa.

Managerul trebuie să planifice, să organizeze, să coordoneze şi să controleze, el trebuie să angajeze oameni potriviți, să-i motiveze, să determine participarea lor efectivă (şi afectivă) la activitatea organizației, să formeze colectivele de lucru, să negocieze şi să rezolve conflictele din interiorul organizației dar şi din afara ei şi, mai ales, să asigure dezvoltarea organizației în direcții prestabilite. Astfel, managerul poate fi un model pentru unii salariați, adoptă un stil propriu de conducere, dezvoltă o anumită cultură managerial etc. .

Aşadar, managementul stabilea exact ce trebuia să facă un conducător, dar nu şi cum ar trebui el să procedeze sau cum să se comporte. De multe ori, oricât de frumoase, de provocatoare, de mărețe şi oricât de necesare erau țintele organizației, nu puteau fi atinse din cauza managerilor, pentru că aceştia nu ştiau cum să-i facă pe oameni să-i urmeze, pentru că aceştia erau manageri dar nu şi lideri.

Termenul de leadership a fost folosit în teoriile sociologice ale grupurilor mici. Acesta semnifică liderul ce a apărut în mod spontan şi natural în dinamica grupului, el nefiind numit ci ales, spre deosebire de manageri care sunt conducători formali numiți ai organizației.

Leadershipul exprimă abilitatea unui individ de a-i determina pe alții să participe într-o anumită direcție prin mijloace de comunicare şi convingere. Exprimă şi un complex de elemente care vizează încrederea în persoanele antrenate într-o anumită direcție, misiunea sistemului analizat, decizia colectivă şi motivarea resurselor umane.

Prin urmare, activitatea de management presupune leadership, fiind mai complexă decât aceasta din urmă care este limitată şi determinată de caracteristicile personale ale leaderului, cunoştințele acestuia, climatul din organizație şi mediul de afaceri.

Stilul de leadership reprezintă acea cale specifică pe care managerul o alege pentru a influența alte persoane în procesul de planificare, organizare şi control. Conform opiniilor exprimate de M. Whitman, acele stiluri de leadership care se bazează pe încrederea managerului în subordonați, pe creşterea performanțelor organizaționale. Aceşti lideri depun ei înşişi eforturi considerabile şi recunosc importanța fiecăruia în rezultatele obținute.

Promovarea unui stil de leadership adecvat presupune capacitatea de adaptare la diferite situații concrete, de sesizare a elementelor esențiale, tratând diferențiat problemele apparent similar şi folosind pentru fiecare situație cele mai adecvate metode. Printr-un stil adecvat, un manager îşi poate extinde rolul dincolo de autoritatea formal pe care i-o conferă poziția sa în ierarhia organizației, devenind un lider.

Leadership-ul este rezultanta acțiunii unui mare număr de factori, între care un rol important îl are cultura organizațională, calitățile şi caracteristicile liderilor, instrumentele de motivare, poziția ierarhică, autonomia funcțională şi psihologică, grupurile de manageri şi de subordonați şi sistemul informațional.

Liderii acționează printr-o serie de instrumente de antrenare şi motivare a personalului pentru promovarea obiectivelor organizaționale şi punerea în practică a deciziilor. Dintre acestea, putem menționa: antrenarea prin constrângere, atunci când liderul impune acceptarea obiectivelor şi deciziilor sale de către subordonați, refuzul ducând la sancționare; antrenarea prin cumpărare atunci când liderul oferă stimulente de natură materială; antrenarea prin adoptare atunci când individul serveşte organizația aderând la obiectivele ei şi având speranța că astfel îşi va realiza şi scopurile personale; antrenarea prin identificare – individul consideră obiectivele organizației ca fiind mai presus decât cele ale sale.