Strategia ca exploatare eficientă a resurselor

Premisele de inceput

Inainte de a analiza posibilitatile de care dispun companiile interesate sa-si exploateze eficient resursele, trebuie vazut care sunt premisele de la care se porneste. Prima este aceea conform careia firma poate fi vazuta ca un portofoliu de resurse(tehnice, financiare, umane etc.), precum si ca un potofoliu de produse sau unitati de afaceri care deservesc o anumita piata. Tot mai multi autori de studii si lucrari academice adopta o asemenea “pespectiva bazata pe resurse cu privire la firma”.

Cea de-a doua premisa este aceea conform careia resursele limitate nu sunt neaparat un impediment in dobandirea intaietatii globale, asa cum nici resursele abundente nu sunt o garantie a pastrarii la infinit a pozitiei de lider. Atfel, n-am mai fi fost martorii mutatiilor dramatice pe care le-au cunoscut pozitiile competitive ale unor firme aparent de neinvins, cum ar fi GM, Volkswagen, IBM, Xerox si texas Instruments, obligate din cand in cand sa treaca in defensiva.

Cea de-a treia premisa spune ca exista intr-adevar diferente semnificative intre firmele de pe piata in ceea ce priveste efectul pe care il pot produce asupra concurentei cu un anumit volum de resurse. Honda a reusit sa devina lider in productia motoarelor si a mecanismelor de transmisie in ciuda faptului ca a avut un buget de cercetare-dezvoltare mult mai mic decat cel al GM.

Cea de-a patra premisa este cea conform careia cresterea eficientei cu care sunt exploatate resursele se realizeaza in primul rand marind numaratorul fractiei din formula de calcul a productivitatii(venitul si profitul net), nu reducand numitorul(investitiile si personalul). O firma ineficienta care-si reduce activitatea fara sa-si imbunatateasca propria capacitate de a exploata resursele va constata ca productivitatea creste-pentru o vreme. Pozitia de lider din punct de vedere tehnologic, fidelitatea clientilor fata de marca, capacitatea de acoperire a canalelor de distributie si serviciile oferite clientilor nu vor avea de suferit pe termen scurt, dar daca firma nu va gasi modalitati noi de exploatare eficienta a resurselor, va constata peste cateva luni sau cativa ani, ca numaratorul a scazut si este obligate din nou sa taie in carne vie.

Cea de-a cincea premisa de la care se porneste este aceea conform careia alocarea resurselor a beneficiat de o atentie mult prea mare din partea conducerii comparativ cu exploatarea lor eficienta. Indiferent de avantajele de care dispun firmele dintr-un anumit domeniu in ceea ce priveste inzestrarea cu resurse si indiferent de eficienta cu care sunt allocate acestea, mai devreme sau mai tarziu, in toate domeniile de activitate, lupta se va duce in jurul capacitatii de exploatare eficienta a resurselor, nu in jurul capacitatii de a cheltui mai mult decat rivalii.Unul din indicatorii bruti ai capacitatii unei firme de a exploata eficient resursele este raportul dintre cresterea(sau scaderea) cotei relative de piata a acesteia si ponderea investitiilor sau resurselor firmei in totalul investitiilor sau resurselor disponibile; un alt indicator ar fi raportul dintre cresterea venitului si volumul resurselor.

Cea de-a sasea si ultima premisa; capacitatea de a exploata resursele este criteriul de selectie absolute, care-I separa pe invingatori de victimele luptelor prelungite pentru intaietate pe piata. Nu este suficient sa castigi competitia pentru viitor. Mai trebuie si sa ajungi la finalul cursei cu cat mai putin efort.

Cum se pot exploata eficient resursele?

Exploatarea eficienta a resurselor se poate realiza pe cinci cai principale: prin canalizarea mai eficienta a resurselor spre obiectivele strategice esentiale, prin acumularea mai eficienta a resurselor, prin completarea resurselor de un anumit gen cu un alt gen de resurse pentru a crea o valoare mai mare, prin conservarea resurselor ori de cate ori este posibil si prin recuperarea rapida a resurselor prin reducerea intervalului de timp dintre efectuarea cheltuielilor si amortizarea lor.

Canalizarea resurselor

Convergenta Punerea in aplicare a unei singure intentii strategii pe o perioada indelungata este o garantie a faptului ca eforturile indivizilor, ale departamentelor functionale si ale tuturor unitatilor converg spre acelasi obiectiv. In multe dintre companiile pe care le cunoastem, nu exista o asemenea convergenta a obiectivelor pe termen lung. A nu avea un obiectiv clar este aproape la fel de rau ca si a avea mai multe obiective contradictorii. Daca nu exista prioritati comune, impartasite de toti angajatii companiei in ceea ce priveste extinderea si dezvoltarea unor noi afaceri, sunt mari sanse sa se produca o fragmentare si utilizare ineficienta a resurselor.