Analiza Eficienței Întreprinderii

Motivaţia înfiinţării unei întreprinderi constă în obţinerea profitului, consecinţă a mobilizării şi

punerii în valoare a resurselor financiare, materiale şi umane.

Eficienţa activităţii desfăşurate în cadrul firmei nu se rezumă însă la estimarea profitului, având un

conţinut mult mai larg. În accepţiune generală, eficienţa reflectă calitatea unei acţiuni de-a produce efectul

scontat.

Din punct de vedere economic, eficienţa reprezintă raportul dintre ansamblul efectelor utile

(rezultatelor) şi eforturile (cheltuielile) ocazionate de desfăşurarea unei activităţi economice.

Componentele eficienţei întreprinderii – eficienţă economică şi eficienţă socială – nu pot fi

disociate, ele reprezentând un tot unitar în ce priveşte diagnosticarea globală a activităţii. Interdependenţa

existentă între aceste două părţi componente se accentuează în cadrul întreprinderii comerciale datorită

contactului direct cu un număr ridicat de consumatori.

Indicatorii eficienţei întreprinderii

EFICIENŢA ECONOMICĂ EFICIENŢA SOCIALĂ

•volumul vânzărilor (mii lei); •număr mediu de locuitori serviţi de o

unitate comercială;

•vânzări medii pe mp sală de vânzare; •număr de clienţi serviţi de un vânzător;

•vânzări la 1000 lei fonduri fixe; •distanţa medie parcursă de cumpărător

pentru aprovizionare;

•vânzări la 1000 lei mijloace circulante; •timp mediu parcurs pentru procurarea

mărfii;

•vânzări la 1000 lei fonduri de circulaţie; •locul ocupat de prestarea serviciilor

comerciale.

•vânzări medii pe lucrător;

•suma cheltuielilor de circulaţie;

•nivelul cheltuielilor de circulaţie;

•suma adaosului comercial;

•cota medie de adaos comercial;

•gradul de ocupare a sălii de vânzare cu

mobilă şi utilaje.

Specific eficienţei sociale este dificultatea cuantificării acesteia în unele situaţii, îndeosebi în ce

priveşte estimarea prin prisma aprecierilor consumatorilor.

1. Veniturile

Cunoaşterea situaţiei încasărilor întreprinderilor comerciale, într-un interval de timp, prezintă interes

pentru firmă deoarece îi permite evaluarea performanţelor, dar şi pentru organismele din mediul exterior, de

a căror acţiuni şi influenţă poate beneficia întreprinderea (bănci, potenţiali investitori etc.).

În funcţie de natura activităţii, veniturile pot fi: venituri din exploatare, venituri financiare şi venituri

excepţionale.

Veniturile din exploatare reprezintă cea mai mare parte ale încasărilor unei firme comerciale şi

includ două categorii de venituri, diferenţiate în funcţie de sursa de provenienţă:

venituri din activitatea de bază (vânzarea mărfurilor cu amânuntul sau cu ridicata);

venituri din alte activităţi (activităţi de producţie, prestări servicii etc.)

Activităţile desfăşurate în mod frecvent, în perioada actuală, în afara celor aferente obiectului de

activitate al întreprinderii comerciale, vizează transportul de mărfuri şi închirierea spaţiilor comerciale aflate

la dispoziţia societăţii cu activitate de comerţ.

Veniturile financiare asigură întreprinderii de comerţ o pondere redusă în totalul veniturilor obţinute

şi se referă la încasări de dobânzi, venituri din diferenţe de curs valutar, încasări din participaţii, venituri din

conturi deţinute etc.

Veniturile excepţionale provin din operaţiuni de gestiune, din redarea activelor, subvenţii pentru

investiţii virate la venituri etc.

O tendinţă manifestată în sfera comerţului românesc este reducerea activităţii întreprinderilor

comerciale cu ridicata în domeniul comerţului cu amânuntul prin crearea unor reţele proprii de distribuţie

directă a produselor către consumatorul final. Ca urmare a acestei mutaţii survenite la nivelul profilului

firmei comerciale, încasările din cadrul comerţului cu amănuntul manifestă tendinţe de creşteri în totalul

vânzărilor întreprinderilor ce au ca activitate de bază comerţul de gros.

Din multitudinea de factori exogeni şi endogeni întreprinderii care influenţează mărimea veniturilor

şi, în acest sens, performanţele firmei se disting în special următorii:

volumul vânzărilor determinat de politica de aprovizionare a firmei, intensitatea concurenţială,

stadiul de viaţă al produsului şi, în strânsă relaţie cu aceasta, mărimea cererii;

preţul produselor a cărui evoluţie este dependentă de adaosul comercial practicat, de costurile de

aprovizionare şi efectele inflaţioniste. De asemenea, valoarea vânzărilor poate fi consecinţa apariţiei unor noi

produse pe piaţă şi strategiei de marketing adoptată de întreprindere în raport cu concurenţa.

Analiza eficienţei activităţii comerciale într-o anumită perioadă de timp reflectă situaţia pozitivă a

unei perioade curente faţă de o perioadă de referinţă în condiţiile creşterii veniturilor într-un ritm mai mare

decât cel al sporii cheltuielilor.

2. Cheltuielile

Specificul activităţii de comerţ impune abordarea şi caracterizarea cheltuielilor întreprinderii pe total

şi pe elemente componente:

costul mărfurilor vândute;

cheltuieli de circulaţie la vânzarea mărfurilor cu amănuntul (sau cu ridicata).

Cheltuielile întreprinderii comerciale reflectă consumul de mijloace de producţie, forţă de muncă şi

capital, efectuate în scopul satisfacerii necesităţilor de distribuţie şi comercializare a mărfurilor.

Necesitatea înregistrării unui nivel minim al cheltuielilor astfel încât acesta să nu influenţeze în mod

negativ volumul şi calitatea activităţii, constituie pentru orice întreprindere o premisă esenţială a

eficientizării activităţii.

Structurarea cheltuielilor totale ale întreprinderii poate fi efectuată pe baza mai multor criterii de

clasificare.

A. În funcţie de natura cheltuielilor se disting:

cheltuieli de exploatare: cheltuieli cu materii prime, materiale şi mărfuri, cheltuieli cu lucrările şi

serviciile executate de terţi, cheltuieli cu impozite şi taxe, cheltuieli cu personalul;

cheltuieli financiare: cheltuieli privind dobânzile, sconturile acordate, titlurile de plasament

cedate etc.;

cheltuieli excepţionale: despăgubiri, amenzi, penalităţi, donaţii, subvenţii, cheltuieli privind

activele cedate etc.

Mărimea cheltuielilor de exploatare este dependentă de următorii factori:

cifra de afaceri realizată;

preţuri de vânzare (exclusiv TVA);

costurile produselor.