Designul Vestimentar Dobrogean

1.Designul vestimentar

Spre deosebire de frumuseţea artistică realizată independent de utilitatea produsului , fenomenul design , conturat ca domeniu estetic autonom in secolul al XX- lea, defineşte conceperea formei utile şi frumoase , totodată , astfel incât forma să se subordoneze în mod ideal funcţiei fără să se recurgă la ornamente şi decoraţiuni inutile.

Creaţia vestimentară trebuie să corespundă particularităţilor ergonomice ale omului : antropometrice , fiziologice , igienice , psiho-fiziologice şi psihologice.

Vestimentaţia este destinată în primul rând protejării corpului faţă de agenţii mediului extern , aceasta fiind , de fapt , raţiunea pentru care a apărut. Odată cu trecerea timpului , îmbrăcămintea a adăugat rolului ei protector şi pe acela estetic , tradus prin dorinţa omului de a se împodobi , de a-şi decora trupul , de a se diferenţia faţă de semenii săi.

Conceptelor de estetică şi frumos la produsele de vestimentaţie trebuie să le fie adăugată şi noţiunea de fiziologie a produsului , creatoare de confort.Fiziologia produselor vestimentare se defineşte printr-un ansamblu de factori care se află într-o interdependenţă continuă şi totală

Cerinţele estetice faţă de produsele vestimentare urmăresc simbioza dintre aspectul exterior , confecţionare , calitatea materialului textil şi destinaţia confecţiei.

Apectul exterior reflectă intr-o măsură foarte mare calitatea , fiind caracterizat de :

- Siluetă , respectiv gradul de aderare a produsului la figură , aspectul liniilor umerilor , al taliei , al liniilor laterale , care stabilesc conturul produsului

- Formă , stabilită de liniile constructive ale produsului respectiv , liniile cusăturilor , ale penselor , ale reliefurilor.

- Model , determinat de liniile decorative al produsului: liniile , ornamentele , cute , broderii , dantele , gulere, accesorii.

- Croială , caracterizată prin tipul mânecii , forma gulerului , tipul de buzunare , modele de butonaj.

Linia , acest element simplu , prin varietatea combinaţiilor sale poate conduce la lucruri inimaginabile , frumoase , plăcute , in funcţie de fantezia şi talentul designerului.Liniile pot crea iluzii optice de : scurtare , alungire , ingustare , lărgire , lăţire , efecte care pot fi folosite pentru corectarea anumitor deficienţe.

Culoarea poate sublinia efectul liniilor.Din punct de vedere tehnic , culoarea unui material textil este corespunzătoare atunci cand are o stabilitate bună şi dacă este capabilă să menţină nuanţa respectivă cat mai mult timp , in condiţiile utilizării materialului.

Calităţile materialului textil dau posibilitatea realizării permanente a ineditului in creaţia vestimentară.

Cercetările şi experimentele ultimelor decenii in domeniul confortului vestimentar au pus in evidenţă faptul că studiul proprietăţilor materialelor textile şi confecţiilor trebuie să se facă conform grupelor de particularităţi antropometrice , fiziologice , igienice şi psihologice ale omului.

2.Designul portului popular dobrogean

Portul popular reprezintă un document de viaţă şi trebuie considerat ca atare. Strâns legat de existenţa omului , costumul popular a reflectat în decursul timpului , aşa cum reflectă şi astazi , mentalitatea şi concepţia artistică a poporului. Costumul popular s-a dezvoltat odată cu istoria , fiind expresie a tradiţiilor inchegate de-a lungul veacurilor. Formele de viaţă socială , politice în care a trait poporul român în general şi ţărănimea romaână în special -işi găsesc o oglindire plastică in felul de a se imbraca şi mai ales in felul de a ornamenta artistic vestimentaţia.

In confecţionarea imbracaminţii creatorul popular s-a supus anumitor „canoane” care stau la baza formei (a croielei) , a structurii costumului , a compoziţiei ornamentale , a amplasării acestora in spaţiu şi a coloritului Relaţiile bine stabilite intre aceste valori sunt rezultatul unei indelungate experienţe şi supuse unor discipline riguroase care se integrează in tradiţie şi conferă costumului popular calitatea de „creaţie autentică” cu valoare de document.