Factorii de producție

Cap. I - FACTORII DE PRODUCTIE SI

EVOLUTIA LOR

1. Notiuni introductive

Notiunea de factor de productie cuprinde totalitatea elementelor care participa la producerea de bunuri si servicii si reprezinta forma economica pe care o imbraca resursele, adica premisele activitatii economice de productie.

Varietatea acestor premise este foarte mare. In categoria factorilor de productie sunt cuprinse: munca, elemente ale naturii (pamantul, apa), echipamentele si instalatiile de productie, materiile prime si materialele supuse prelucrarii, energia, combustibilul, cunostinte stiintifice si in general informatia, activitatile manageriale, etc.

Pe masura dezvoltarii economice, factorii de productie se diversifica si se multiplica. Se poate observa ca intotdeauna in activitatile economice acesti factori, intr-o masura diferita, intr-o forma sau alta, se regasesc. Ceea ce difera este felul cum se combina in procesul de productie si in cadrul combinatiilor locul si rolul ce revine fiecarui factor de productie. Multiplicarea si diversificarea factorilor de productie are o dubla consecinta. Pe de o parte, se obtine o sporire si o diversificare a bunurilor de consum si a serviciilor, iar pe de alta parte are loc perfectionarea calitativa si structurala a resurselor economice, respective chiar a factorilor de productie. In perioada moderna, acest proces este puternic influentat de progresul tehnic. Intreaga civilizatie a omenirii are la baza multiplicarea si diversificarea factorilor de productie.

In stadiul actual de dezvoltare a productiei de bunuri si servicii, caracterul limitat al resurselor fiind evident, pe primul plan se situeaza perfectionarea modalitatilor de folosire a factorilor de productie.

Este evident ca pe masura ce se apeleaza la o cantitate din ce in ce mai mare de factori de productie, creste, in mod corespunzator si cantitatea de bunuri ce rezulta. Acest mod de realizare a cresterii productiei este extensive si cu cat ne apropiem de limitele resurselor, devine clara lipsa lui de perspectiva. Iata de ce, in prezent se acorda o atentie deosebita folosirii intensive a factorilor de productie.

Cu toate ca in prezent, in economiile dezvoltate se foloseste o multitudine de factori de productie, ei pot fi grupati in cateva categorii importante si anume: elementele naturale, munca, capitalul, progresul stiintific si tehnic, abilitatea si priceperea producatorului.

Elaborarea categoriei de factor de productie si o prima grupare a lor, dateaza de la inceputul secolului XIX si o datoram economistului francez J.B. Say. Conturarea acestui concept este strans legata de teoria repartitiei dupa care fiecare factor de productie primeste o recompensa in functie de serviciile aduse in procesul de productie: munca primeste salariul, pamantul – renta, iar capitalul – profitul.

Daca privim evolutiv activitatea productiva, observam ca la inceputurile dezvoltarii societatii se foloseau doi factori de productie: munca si pamantul ( natura), motiv pentru care acesti factori poarta denumirea de factori de primari, originari sau primondiali. Acesti factori de productie au fost predominanti in cea mai mare parte a istoriei civilizatiei materiale

( civilizatia productiei agricole ). Mult mai tarziu in a doua jumatate a secolului XVIII si inceputul secolului XIX a aparut si s-a impus un nou si viguros factor de productie – capitalul. Aparitia acestui factor este legata de productia masinista si de forma industriala de organizare a productiei, ceea ce determina nasterea unui nou sistem economic, cunoscut sub denumirea de capitalism, sau ulterior, de economie de piata.

Procesul de amplificare si de diversificare a resurselor utilizate in activitatea economica s-a accentuat in epoca moderna, celor trei factori “clasici”, alaturandu-se alti factori. In continuare sa analizam evolutia fiecarei grupe din factorii mentionati si sa observam care este rolul lor intr-o economie de piata moderna.

Cap. II - Factorii de productie

2.1 Factorul de productie natura, la inceput se rezuma la pamant. In prezent cuprinde toate elementele naturale brute care sunt atrase si folosite in producerea bunurilor si serviciilor. In aceasta categorie intra: solul, subsolul, apa, resursele minerale, lemnul brut din padure, raurile, marea, oceanul, etc. Acesti factori sunt cei mai restrictive, ( limitati fizic ) dintre toti factori de productie, ceea ce imprima, in mare masura, caracterul de limita si celorlalti factori de productie.

Caracterul pronuntat limitat al factorului de productie natura nu inseamna ca, pe masura progresului nu sunt atrase si alte elemente naturale in activitatea economica, sau ca nu se realizeaza extinderea celor folosite. In acest sens sunt semnificative incercarile de extindere a activitatii economice in spatial cosmic, folosind proprietatile acestui spatiu pentru obtinerea diferitelor produse, sau tendinta de a atrage bogatiile din adancurile oceanelor in circuitul economic si altele.

Dezvoltare accentuate a activitatii economice, pe de o parte si tehnologiile folosite, pe de alta parte, ridica probleme noi in ceea ce priveste factorul de productie natura. Este vorba de apropierea periculoasa de limitele echilibrului ecologic ceea ce, in prezent se constituie intr-o criza majora a omenirii in relatiile ei cu natura. Aceasta stare negative dintre mediul creat de om si mediul natural se manifesta prin accentuarea la maximum a limitelor in ceea ce priveste resursele de materii prime si de purtatorii de energie primara si prin poluarea mediului natural ( pamant, apa, atmosfera ) cu rezidurile toxice care provin din procesele de productie bazate pe actualele tehnologii.

Toate acestea ridica in fata agentilor economici si a autoritatilor nationale si internationale o problema de importanta vitala pentru dezvoltarea in continuare a activitatii economice, vitala pentru existanta omenirii: protectia mediului natural, ceea ce se concentreaza in ceea ce numim - ecologie.