Fenomenul publicitar în România - lumea este bombardată de publicitate

“Publicitate”, este un termen provenit din limbajul juridic: din secolul al XVII-lea, prin publicitate se intelege caracterul a ceea ce este facut public, faptul de a face cunoscut un lucru publicului. Incepand cu secolul al XIX-lea, publicitatea mai dobandeste un sens si anume acela de actiune menita sa faca un produs cunoscut si de a il vinde. Cu timpul, semnificatia termenului s-a mai imbogatit, astfel incat, in prezent, publicitatea este considerata o tehnica de comunicare avand un rol complex, ce depaseste sfera strict comerciala.

Publicitatea este o tehnica de comunicare ce presupune derularea unui demers de natura persuasiva, pentru a carui realizare sunt utilizate instrumente specifice, in masura sa provoace o presiune psihologica asupra publicului vizat. Initiatorul actiunilor de comunicatie publicitara este anuntatorul, care, in vederea realizarii obiectivelor comunicationale stabilite, doreste sa transmita unui public bine determinat un mesaj nepersonal cu privire la intreprindere, la produsele sau la serviciile sale.

Evolutia publicitatii a fost favorizata de revolutia comunicatiilor, declansata in anul 1455 de inventia lui Johannes Guttenberg – masina de tiparit Partu, secole mai tarziu, in anul 1846, americanul Richard Hoe patenteaza prima presa de tiparit rotativa. Inovatiile lui Hoe continua in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, conducand la perfectionarea semnificativa a inventiei lui Guttenberg. Devine posibila astlfel dezvoltarea comunicatiilor de masa. Ziarele si revistele au reprezentat primul mediu comunicational utilizat in publicitatea de masa. Reviste precum Cosmopolitan sau McClure’s contineau peste 100 de pagini de publicitate. In prima parte a secolului XX, presei scrise i se adauga doua noi mijloace de comunicare – radioul si televiziunea, devenite astazi importante medii publicitare.

Ca si celelalte tehnici de comunicare existente, publicitatea este utilizata de organizatii pentru a transmite mesaje in masura sa provoace un raspuns de natura perceptuala sau comportamentala din partea publicului vizat. Exista o serie de caracteristici care confera acestei tehnici promotionale o anumita specificitate, respectiv:

- caracterul public; publicitatea confera legitimitate produsului astfel promovat, intrucat cumparatorul are sentimentul ca alegerea sa este inteleasa si acceptata de marele public;

- puterea de influentare, datorita faptului ca mesajul poate fi repetat de mai multe ori;

- capacitatea de a conferi credibilitate anuntatorului; firmele care isi promoveaza atat produsele, cat si propria imagine, prin intermediul publicitatii, sunt percepute pozitiv de catre public, fiind considerate puternice si de succes;

- expresivitatea sporita; in functie de mediul utilizat, in cazul publicitatii comunicarea se poate realiza prin combinarea imaginii, miscarii, textului si sunetului;

- eficienta, cu care se stabileste contactul dintre firma si consumatori foarte dispersati geografic; cheltuielile pe unitatea de expunere la mesaj sunt minime;

- caracterul impersonal; comunicarea cu publicul tinta nu este directa, realizandu-se prin intermediul unor canale nepersonale (televiziune, radio, presa).

Publicitatea in Europa de Est devine din ce in ce mai buna pe masura ce companiile multinationale patrund pe aceasta piata. Totusi, desi marcile sunt mature, despre publicitate nu se poate spune acelasi lucru. In Romania, mostenirea lasata de regimul dinainte de 1989 este inca vizibila ai ales in comportamentul consumatorului. Sunt acceptate produsele nesatisfacatoare, iar increderea in companiile vestice si romanesti este practic inexistenta. Odata cu dezvoltarea pietei se constata si o crestere a veniturilor din publicitate in Romania. Agentii de publicitate dere nume mondial, cum ar fi: Leo Burnett, Satchi & Satchi, Ogilvy au filiale in Bucuresti. Predominanta este publicitatea televizata, urmata de cea de la radio, din presa si outdoor. Publicitatea pe panourile stradale este intr-o continua crestere si tinde sa devina din ce in ce mai “sofisticata”, avand din ce in ce mai multe locatii in toata tara. Publicitatea outdoor include, de asemenea, panourile pe mijloacele de transport, pe acoperise, pe blocuri sau in statiile de metrou.

Publicitatea din presa este intalnita in cotidiene saptamanale si in toate revistele romanesti. Exista peste 20 de ziare si reviste care acopera o larga varietate de subiecte, de la problemele femeilor pana la automobile. Presa are o arie de acoperire de 60%, iar romanii sunt mari cititori de reviste, ziare sau carti. Cresterea numarului de mesaje publicitare a fost insotita de adoptarea unei legi pentru acest domeniu. Noua lege a publicitatii, ce corespunde standardelor impuse de Uniunea Europeana in 2002, are scopul de a controla activitatea din acest domeniu si de a proteja consumatorul. Cea mai mare parte a articolelor din lege vorbesc despre protectia consumatorului, producatorului, mestesugarilor, profesionistilor impotriva publicitatii inselatoare si stipuleaza obligatia de a comunica un mesaj decent, sincer. Comisia Federala pentru Comert defineste notiunea de publicitate inselatoare ca fiind deceptia pietei tinta, aceasta putand fi formata din oameni de afaceri sofisticati sau nu.

Vedetele campaniilor publicitare din anul 2007 au fost marcile de automobile, retelele de vanzare a electrocasnicelor, bauturile racoritoare si ciocolatele. Conform monitorizarilor companiei Alfa Cont, volumul brut de publicitate cheltuit in primele opt luni ale anului trecut in presa scrisa, radio si televiziune s-a ridicat la 1,227 miliarde de euro. O cifra ametitoare care poate crea impresia ca piata de publicitate romaneasca are bugetele comparabile cu cele din tarile Uniunii Europene.