Diferența dintre relații publice și publicitate

Relaţiile Publice şi Publicitatea sunt motorul industriilor comunicaţionale. Ele joacă un rol esenţial în societatea contemporană, dezvoltă mijloace de comunicare în masă, fiind strâns legate în special de Publicitate. Cea din urmă are un rol economic deosebit fiind principala sursă de finanţare şi totodată motorul dezvoltării media private, relaţia sa cu media în general fiind de natură complexă.

Tot mai multe companii şi organizaţii încep să inţeleagă beneficiile pe care le pot obţine prin investiţii în campanii de Relaţii Publice şi Publicitate. Avantajele obţinute prin exploatarea la maximum a acestor două domenii de activitate necesită însă sume importante de bani, care se justifică doar dacă se doreşte a face parte din elita companiilor de succes. Relaţiile Publice şi Publicitatea pot contribui în mod semnificativ la înălţarea sau prăbuşirea unei companii şi de multe ori pot determina durata de viaţă a unor branduri sau existenţa unei companii. Dacă o companie vrea să existe cu adevărat în mintea opiniei publice, atunci este nevoită să părăsească negura anonimatului, să îşi dobândească notorietatea şi mai mult, să stea constant în lumina reflectoarelor.

Înainte Relaţiile Publice erau neglijate în favoarea Publicităţii, însă lucrurile s-au schimbat, Politica Comunicării Integrate de Marketing, aduce împreună domenii precum Marketingul, Relaţiie Publice şi Publicitatea, toate lucrând împreună pentru a oferi organizaţiilor mult râvnitul succes. Se remarcă faptul că adesea se creeză confuzii cu privire la termenul Relaţii Publice, deseori fiind confundat cu activitatea de relaţii cu publicul, care e defapt doar o parte integrantă din conceptul global de Relaţii Publice; confuzii flagrante realizându-se şi între termenul Relaţii

Publicitatea a constituit şi constituie încă, după unii autori un domeniu apropiat, chiar integrat marketingului, parte aşadar a ştiinţelor economice. Psihologia, sociologia, lingvistica, semiotica şi antropologia au utilizat publicitatea ca obiect al cercetării lor. Punctul lor de vedere a fost de cele mai multe ori unul critic.

Rex Harlow, unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai Relaţiilor Publice, a încercat să sintetizeze în studiul său din 1975, definiţiile ce conceptualizau acest domeniu de activitate, oferind o mega-definiţie: ,,funcţia managerială distinct care ajută la stabilirea şi menţinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă şi la cooperarea dintre o organizaţie şi publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutându-i pe manageri să fie informaţi asupra opiniei publice şi să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc şi accentuează obligaţiile managerilor de a anticipa tendinţele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea şi comunicarea bazate pe principii etice.’’

În noiembrie 1982, Adunarea generală a Public Relations Society of America, a adoptat o declaraţie oficială care încearcă să explice rolul pe care Relaţiile Publice îl joacă în societate, dar şi activităţiile, rezultatele şi cunoştiinţele necesare practicării acestui domeniu de activitate: “Relaţiile Publice ajută complexa societate pluralistă să ia decizii şi să funcţioneze mai eficient, prin contribuţia adusă de acest sistem la realizarea unei înţelegeri mutuale între diferitele grupuri şi instituţii. Au rolul de a realiza armonie între opinia publică, respectiv cetăţeni, şi politicile publice. În scopul ajutorului acordat, de definire şi implementare a diferitelor politici, sistemul de Relaţii Publice utilizează practic o serie de tehnici profesioniste de comunicare, având rol de mediator în integrarea şi funcţionarea propriului sistem, al propriei organizaţii, precum şi în realizarea unui sistem integrativ între propria organizaţie şi mediul extern al acesteia.” ’’

Pe de altă parte, în încercarea de a oferi o definiţie oficială Publicităţii, Parlamentul României a

ajuns la următoarea formulare lingvistică pe care o regăsim în Legea Audiovizualului

aprobabată în anul 2002: ,,orice formă de mesaj difuzat fie în baza unui contract cu o persoană

fizică sau juridică, publică ori privată, în schimbul unui tarif sau al altor beneficii, privind

exercitarea unei activităţi comerciale, mesteşugăreşti, profesionale, cu scopul de a promova

furnizarea de bunuri, inclusiv imobile şi necorporale, sau prestarea de servicii contra cost, fie difuzat în scopuri autopromoţionale.’’

Publicitatea comercială este o formă plătită de comunicare a mesajelor transmise prin intermediul diferitelor mijloace mass-media şi nu numai. Ea reprezintă complexul de activităţi promoţionale concertate, îndeplinite în scopul informării partenerilor de afaceri şi consumatorilor cu privire la produsele şi serviciile oferite, pentru a le incita interesul asupra acestora şi a-i determina în cele din urmă să le achiziţioneze. Publicitatea comercială seduce şi persuadează, informează şi influenţează comportamentul şi concepţiile cumpărătorilor. Această formă de comunicare se axează pe produse şi servicii, urmăreşte crşterea vânzărilor, având o finalitate strict economică, poate fi desfăşurată pe termen scurt sau mediu şi contribuie la o anumită structurare a pieţei. Forma cea mai cunoscută de Publicitate comercială este publicitatea produsului, care urmăreşte informarea potenţialilor clienţi privind existenţa şi caracteristicile unui produs, construirea unei imagini favorabile şi incitarea la cumpărarea mărcii.