Piața produselor alimentare și agroalimentare

Evoluţia şi mecanismul pieţelor agricole si agroalimentare din România.

Încadrează etape diferenţiate, dar direct corelate cu etapele de restructurare a agriculturii, în care marketingul are un rol esenţial.

Prima etapă, de orientare a agriculturii se caracterizează prin faptul că la producătorii agricoli (existenţi ca unitaţi agricole sau gospodarii individuale) apare cerinţa de a produce mai mult şi mai bine. In baza unor libere iniţiative în cadrul diverselor forme de organizare socială a producţiei se cunosc posibilităţile şi efectele oferite de mecanismul pieţei mijloacelor de producţie şi al pieţei produselor agricole iar nivelul de trai al producătorului agricol devine dependent direct de volumul şi calitatea produselor agricole vândute. Dar în această etapă existenţa încă a structurilor calitativ diferite, a relaţiilor dintre economic-social-politic vor genera dezechilibrare (neconcordanţe) pe piaţă în cadrul circuitului produs-preţ-promovare-distribuţie. Acestea, în cazul marketingului din agricultură, se referă la: neconcordanţa între cererea şi asigurarea producţiei animaliere destinată consumului oamenilor şi cantităţile necesare consumului de proteină furajeră; neconcordanţa între producţia de materie primă agricolă şi capacitaţile de prelucrare; producţia industrială pentru unele mijloace de producţie necesare producţiei agricole, pentru care în asigurarea cererii apar fluctuaţii; apariţia unor efecte inflaţioniste şi ca urmare a liberalizării preţurilor, situaţie generată de faptul că la unele produse nu se satisface cererea etc.

Pentru etapa a doua se pune problema conturării şi stabilirii celor mai adecvate forme de organizare socială a producţiei agricole, prin cunoaşterea limitelor teritoriale a exploataţiei agricole, pentru a-i spori dimensiunile economice ale acesteia şi a face faţă imperativelor competitivităţii. Numai începând cu această etapă, la producătorii agricoli apare cerinţa de a produce mai economic, întrucât aceştia cunosc posibilitaţile concrete de realizare a producţiei, sub impulsul cerintelor pieţei agroalimentare. Chiar în situaţia diferenţei de apartenenţă asupra pământului şi asupra celorlalte mijloace de producţie, producăătorul agricol va urmări o serie de probleme care se încadrează în sfera marketingului cum sunt:: cunoaşterea detaliată a furnizorului de mijloace de producţie agricole; distribuţia producţiei prin stabilirea beneficiarului şi depistarea de noi clienţi; forma în care podusele agricole în stare proaspată sau industrializată trebuie să ajungă la beneficiar; studiul prezentării produselor agroalimentare legat de simplificarea sau lărgirea sortimentelor; studiul comparativ al produselor competitive etc.

Etapa a treia este etapa de dezvoltare a agriculturii, manifestată printr-o creştere economică permanentă şi de perfecţionare a structurilor de producţie agricole, caracterizată prin cerinţa producătorilor agricoli de a produce competitiv şi pentru satisfacerea cerinţelor pieţei. Problemele care se pun în faţa producătorului agricol se referă la următoarele: cunoaşterea cu anticipaţie a gusturilor şi nevoilor consumatorului, imediate şi de perspective, alături de necesitatea de a adapta permanent sistemul de producţie agricol la exigenţele mereu noi ale pieţei. Dar rezolvarea acestor probleme de marketing depăşesc posibilităţile producătorului agricol de a le determina sau rezolva singur.

Deciziile de marketing trebuie să fie adoptate în această etapă de compartimentele specializate proprii sau organizate în cadrul unor centre teritoriale care vor putea stabili (concretiza) aspectele mult mai profunde referitoare la: studierea pieţelor şi distribuţia produselor agroalimentare; studiul eficacităţii diferitelor forme ale vanzărilor; studierea fluctuaţiilor sezoniere a producţiei agricole şi a factorilor de influenţă a acestora; studiul acţiunilor promoţionale etc.

Desigur, cele trei etape nu sunt separate mecanic în timp , întrucât se consideră că realizarea fluxului producţie-preţ-consum este un proces dinamic şi suplu.

În perioada de tranziţie din ţara noastră s-au manifestat tendinţe de dezagregare a relaţiilor intersectoriale dintre agricultură şi industrie alimentară, între care se pot enumera:

- neclarificarea la timp a raporturilor juridice privitoare la statutul proprietăţii asupra pământului şi mijloacelor de producţie din agricultură, ceea ce a generat o instabilitate în producţia agricolă;

- achiziţia şi utilizarea în măsură tot mai redusă de input-uri intermediare, ca urmare a scumpirii acestora;

- instabilitatea cantitativă a producţiei agricole s-a transmis în ramurile din avalul agriculturii, îndeosebi în industria alimentară, unde capacităţile de prelucrare dimensionate pentru furnizorii mari de materii prime agricole au rămas în mare parte neutilizate.

Desigur, cele trei etape prezentate nu pot fi separate mecanic în timp, întrucât se consideră că realizarea fluxului producţie-preţ-consum este un proces dinamic şi suplu. Se pot face referiri în mod deosebit la difereţieri privind:

- dimensiunile exploataţiei agricole (exploataţiile mari au posibilitatea de a se încadra în dinamica schimbărilor pe etape dar şi a se adapta cerinţelor de piaţă cu mult mai repede decît exploataţiile individuale de mici dimensiuni);

- cerinţele pieţei agricole la nivel zonal sau teritorial care vor impulsiona în mod diferit procesele de concentrare şi specializare a producţiei agricole (ceea ce implicit va produce modificări în circuitul de distribuţie al produselor agricole);

- schimbarea raportului între producţia agricolă destinată autoconsumului şi producţia marfa destinată valorificării pe piaţă a produselor din cadrul exploataţiei agricole (aici este vorba de posibilitaţile de procurare şi cumparare a produselor agricole de către consumatorii din mediul rural).

Totodată, structurile organizatorice caracteristice fiecăreia din cele trei stadii reflectă în acelaşi timp deosebiri esenţiale în optica activitaţii de marketing dar şi de producţie agricolă. In această ambianţă, prin intermediul pieţei şi al fluxurilor monetare, obiectivele de marketing se întrepătrund în mod organic.