Politici de Marketing pe Piața Unică Europeană

Marca ecologică – componentă definitorie a produsului pe Piaţa Unică Europeană.

Calitatea vieţii este de la an la an mai slabă şi nu doar din punct de vedere economic, analizând nivelul de trai ci datorită calităţii produselor pe care le utilizăm zilnic şi care au atins un grad de periculozitate ridicat. De la produsele de vestimentaţie, produse cosmetice, piese de schimb sau produse alimentare şi până la medicamente, calitatea acestora este mult diminuată uneori până aproape de zero, punând în pericol sănătatea consumatorilor.

Produsele pe care le consumăm şi care se găsesc din abundenţă pe orice piaţă, în afară de faptul că au reţete în care se regăsesc din abundenţă elemente nocive pentru populaţie, şi fac trimitere aici la „adaosurile” sub formă de E-uri pe care le consumăm vrând-nevrând, sunt în ultimii ani ţinta falsificatorilor care nu se sfiiesc să ne ofere produsele dorite la preţuri „mai convenabile” care le fac mai atractive pentru amatorii de chilipiruri sau pentru cei cu venituri reduse. Având în vedere faptul că reprezintă una din cele mai profitabile afaceri la nivel internaţional, economia rezultată din comerţul cu produse contrafăcute se ridică la cote îngrijorător de mari la nivel naţional şi internaţional.

Din acest motiv, producătorii înregistrează pierderi irecuperabile de cele mai multe ori deoarece investiţiile realizate nu mai pot fi recuperate datorită nivelului din ce în ce mai scăzut al vânzărilor iar consumatorii sunt atraşi de preţurile mici ale produselor contrafăcute în defavoarea produselor originale care pierd teren. Deoarece produsele contrafăcute, prezintă o calitate slabă, în timpul consumului, consumatorii vor reclama neconformitatea acestora şi treptat, bazându-se pe experienţele anterioare vor evita să mai achiziţioneze produsele respective. Există multe cazuri de producători corecţi care părăsesc piaţa din lipsa de interes a clienţilor, generată de nemulţumirea acestora legată de calitate.

Cei care aduc pe piaţă produse contrafăcute sunt atraşi de câştigurile generate de această activitate deoarece având de partea lor tehnologie din ce în ce mai performantă, fără investiţii prea mari, fără cheltuieli cu resurse umane sau cercetare-dezvoltare, fără sisteme de managementul calităţii implementate, concurează cu producătorii adevăraţi cărora le aduc prejudicii de multe ori iremediabile.

Consumatorii sunt la fel de afectaţi ca şi producătorii reali, având în vedere că de cele mai multe ori, un produs contrafăcut reprezintă o ameninţare pentru sănătatea şi securitatea acestora. Asupra clienţilor acţionează o multitudine de factori dar cel mai important este calitatea, care în cazul produselor contrafăcute este inferioară.

Organisme interesate în studierea fenomenului contrafacerilor au evidenţiat faptul că dezvoltarea deosebită a tehnologiei economice permite din ce în ce mai mult furtul de proprietate intelectuală prin contrafacere şi piraterie.

Proprietatea intelectuală, incluzând, proprietatea industrială, drepturile de autor şi drepturile conexe, este unul din motoarele dezvoltării economice ale unei ţări.

Din ce în ce mai multe persoane sunt adepte ale produselor naturale, ecologice, urmând iniţial exemplul consumatorilor din occident iar în final din dorinţa de a utiliza şi consuma produse care nu implică riscuri, din convingere.

Dacă în trecut consumatorii şi magazinele distribuitoare alegeau un produs în funcţie de aspectele care ţineau de calitate, preţ, disponibilitate în egală măsură, în prezent aceştia adoptă sau nu un produs şi în funcţie de aspectele privind protecţia mediului asociate acestuia. Efectele ce vizează mediul reunesc de fapt efectele exercitate de produs asupra mediului pe întreaga sa durată de viaţă. Consumatorii sunt preocupaţi de actualitatea protecţiei mediului şi au început să caute în magazine dorind să cumpere produse care să poarte menţiuni de genul „natural”, „ecologic”, „biodegradabil” etc.

Deoarece în anii din urmă pe piaţa din ţara noastră au fost semnalate cazuri de produse improprii consumului uman, populaţia României a început să fie preocupată de calitatea şi securitatea alimentelor, dorindu-se asigurări că alimentele pe care le cumpără din magazine sau le consumă în restaurante şi fast-food-uri sunt corespunzătoare din punct de vedere igienic, calitativ şi nutritiv şi corespund unui anumit standard.

După ce oamenii au fost îngroziţi de boala vacii nebune sau de dioxina prezentă în alimente au apărut reale motive de îngrijorare privind siguranţa produselor agroalimentare. Consumatorii au devenit interesaţi şi de aspecte privind calitatea alimentelor consumate solicitând tot mai des informaţii legate de modul de obţinere al acestora. Politica privind calitatea produselor agricole şi alimentare este o componentă a politicii agroalimentare a României, fiind elaborată de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, sub forma unor reglementări - hotărâri şi ordonanţe, norme metodologice şi standarde pe produs. Astfel, un produs ecologic nu poate fi lansat pe piaţă decât după ce a fost controlat şi i-a fost certificată această calitate de către organisme de inspecţie şi certificare din ţările Uniunii Europene. Produsele certificate ecologic se disting prin marca “ae” aplicată vizibil pe etichetele de pe ambalaje, şi această certificare se obţine prin proceduri riguroase, în regim de strictă monitorizare.