Programe de marketing educațional

Între om şi mediul înconjurător are loc un neîncetat schimb, astfel ca să se păstreze un bun echilibru. În sistemul social sunt două momente: unul de consum şi altul de producţie care menţine echilibru.

Dacă în comuna primitivă acelaşi individ producea şi consuma, acum există o specializare a producătorilor, adică o diviziune a muncii care a determinat proprietatea privată şi a luat fiinţă schimbul realizat de negustori, adică s-a dezvoltat comerţul.

Activitatea comercială s-a perfecţionat mereu. Comerţul a devenit o verigă importantă în lanţul producţie, repartiţie, consum. Producţia trebuie să se adapteze cerinţelor născute din trebuinţe şi acest lucru se face după parcurgerea fazei schimbului, adică comerţul. Pentru produsul o dată realizat se caută un plasament cât mai favorabil.

Secolul al XX-lea a impus alte relaţii între producţie şi consum. Neadaptarea relaţiilor economice la cerere duce la faliment. Primordialitatea cererii înseamnă satisfacerea ei pe piaţă. De aceea este nevoie de marketing. Prin marketing se depistează cererile nesatisfăcute şi se stimulează cererea, se sprijină cumpărătorii.

Marketingul este un ansamblu de principii care contribuie la realizarea pe piaţă a producţiei, dar şi satisfacerea pretenţiilor consumatorilor. Marketingul vizează:

a) realizarea activităţilor economice care dirijează fluxurile bunurilor şi serviciilor de la producător la consumator;

b) orientarea producţiei după cerere, satisfacerea consumatorilor şi obţinerea de profit;

c) a prevedea, a constata, a stimula trebuinţele consumatorilor la produsele puse în vânzare;

d) realizarea continuă a adaptării aparatului productiv, a celui comercial, la trebuinţele consumatorilor, cu obţinerea de profit.

Marketing mai înseamnă adaptarea producţiei la mediul pieţei, prin obţinerea profitului. El conştientizează atitudinea managerială, stimulează cererea, intimidează concurenţa. Manifestarea întreprinderii este multiplă: publicitate, sponsorizare, mecenat etc.

Prin tehnicile de marketing se evaluează cererile prin interviu, chestionare, testarea produselor, măsurarea evoluţiei vânzărilor, studierea comportamentului consumatorilor pe zone, arii de piaţă, pe segmente de consumatori etc.

Printr-un bun marketing se pot realiza:

- aducerea produselor potrivite;

- diversitate în sortimente şi calitate corespunzătoare;

- preţuri potrivite;

- la timpul optim;

- în cantitatea suficientă.

În orice domeniu pentru realizarea unui marketing eficient trebuie:

- investigarea pieţei, a nevoilor de consum;

- conectarea dinamică a întreprinderii, instituţiei la mediul economic-social;

- un profit cât mai bun.

Marketingul este o nouă ştiinţă a vânzării şi o artă de a convinge clienţii să cumpere. După alţii, marketingul este arta creării condiţiilor în care cumpărătorul se convinge singur să cumpere. Pentru aceasta trebuie folosite metode şi tehnici ştiinţifice de investigare a pieţei şi adaptarea eficientă la nevoile consumatorilor.

Conceptele şi metodele de marketing sunt aplicate mai întâi în domeniul bunurilor materiale, apoi şi în cele nonlucrative: marketing industrial, comercial, turistic, financiar, al transporturilor, politic, cultural, educaţional etc.

În ceea ce priveşte marketingul educaţional şi cultural este justificat prin aceea că şi educaţia şi cultura, în general, trebuie să devină domenii rentabile, punând în valoare ceea ce au de oferit, valorificând pentru aceasta orice oportunitate. Dacă în economie nu se pot lua decizii raţionale fără investigarea pieţei, tot aşa nici în domeniul educaţional nu pot lipsi studiile asupra nevoilor publicului. De aceea, trebuie definite nişte concepte ca: piaţă educaţională, cerere de educaţie, oferta educaţională, consum educaţional, public consumator, strategii de marketing, sponsorizare.

Educaţia este un fenomen complex format dintr-un ansamblu de măsuri, aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale tinerilor (oamenilor).

Pentru cunoaşterea publicului ţintă, managerii educaţionali trebuie să ştie metodologia studiilor de piaţă.

Înţelesurile cuvântului „educaţie” sunt bine cunoscute, dar nu întotdeauna precizate finalităţile. Unii pun accent pe informarea continuă şi modelează aptitudinea de comunicare pentru creşterea standingului şi mobilităţii în spaţiu social, care stimulează participarea activă, favorizează capacităţile şi pregătirea profesională, dezvoltă personalitatea umană, rafinând spiritul şi cultivând năzuinţa spre perfecţiune.

Educaţia este un sistem de bunuri educaţionale şi ca totalitate a instituţiilor şi activităţilor implicate în promovarea şi difuzarea ei. Educaţia priveşte valori care se referă la nevoile umane. Cererea de bunuri şi servicii din acest domeniu este dependentă de intensitatea motivaţiei consumatorilor.

De la nevoile spirituale individuale care declanşează procesul motivaţiei consumatorilor de educaţie, se ajunge la presiunea socio-economică globală în favoarea demersului educaţional.

De aceea, trebuie subliniată ideea lui A. Noles de a prelua unele metode de analiză din domeniul economiei în spaţiul educaţional. Între anumite limite, produsele educaţionale pot fi considerate bunuri susceptibile de achiziţionare, stocare, distribuţie sau vânzare.

Evaluarea calităţii o fac consumatorii, după realizarea prestaţiilor educaţionale. Ei cumpără actul educaţional înainte de a-I percepe valoarea. Desigur, se iau în considerare şi informaţiile existente până la acea dată despre o anumită unitate şcolară, dar adevărata valoare se stabileşte la sfârşitul şcolarizării, în funcţie de performanţele de care sunt capabili absolvenţii şcolii respective.

Serviciul educaţional odată evaluat, va determina o afluenţă mai mică sau mai mare de “clienţi”. Serviciul în munca educativă reprezintă orice activitate care oferă beneficii şi are loc în momentul interacţiunii dintre prestator şi cumpărător.

Serviciile educaţionale sunt activităţi prestate în beneficiul consumatorilor de educaţie, cu sau fără participarea lor directă, cu scopul de a le împlini anumite nevoi şi a le produce satisfacţii intelectuale.

Ce servicii educaţionale pot fi oferite într-o instituţie şcolară:

- cursuri;

- seminarii ;

- conferinţe ;

- se siuni de comunicări ;

- spectacole ;

- activităţi culturale în biblioteci;

- activităţi extraşcolare şi în afară de clasă etc.

În toate aceste cazuri există o relaţie de complementaritate între aceste servicii şi de stimulare reciprocă. Toate însă oferă informaţii, cunoştinţe, valori, simboluri, modele şi idealuri menite să satisfacă o diversitate de nevoi umane ca: nevoia de cunoaştere şi