Strategii de Markenting în Turismul Rural

Capitolul 1 –Turismul Rural - Introducere

Este necesar să se scoată în relief rolul revitalizator al turismului in zonele rurale, împiedicând depopularea şi creând venituri suplimentare pentru populaţie.

Turismul rural este un factor important de dezvoltare economică, socială şi umană pentru lumea rurală "şi este, în acelaşi timp, o alternativă la vacanţele obişnuite.Fără îndoială, turismul actual este sinonim cu activitatea economică şi, astfel, produce o serie de efecte pozitive şi negative asupra vieţii sociale.Încă din anii '60 şi '70, în Europa se experimentează o tendinţă de specializare în oferta turistică, atât prin apariţia de noi motivaţii în cerere, cât şi prin epuizarea modelelor turistice tradiţionale. Această tendinţă este deja o realitate socială şi de piaţă în anii '80.Noua structură socială, consecinţele turismului de masă şi cunoaşterea mediului înconjurător au creat climatul favorabil finanţării formelor de turism mai individualizate, specializate şi ecologice.

Turismul de masă a fost, în principiu, o mare oportunitate de afaceri, dar curând a generat diferite probleme cauzate de carenţele iniţiale - inexistenţa asumării de riscuri ambientale şi de planificare, ceea ce a dus la o creştere necontrolată şi speculativă.

La sfârşitul secolului al XX-lea societatea noastră se caracterizează printr-o economie bazată pe informaţii şi servicii, localităţi cu o cerere mai mare, pe preferinţa turiştilor de a-şi petrece vacanţele individual, nu în grupuri şi există, totodată, o nevoie de reînnoire a schimburilor umane. Aceste noi condiţionări reclamă necesitatea unei noi oferte turistice diversificate, de calitate, care să poată satisface cereri din ce în ce mai precise.Unul din factorii fundamentali, creator al schimbării sociale, va fi relaţia specifică dintre om şi natură, atât de influenţată de mişcarea ecologistă care, mai mult decât moda, s-a extins în societate, marcând un stil de viaţă.

Pentru turism, mediul înconjurător nu mai reprezintă un obstacol, ci acum este o resursă, o oportunitate. Turismul a încetat să mai fie un prădător al secolului nostru. Turismul poate fi unicul mijloc de evitare a degradării mediului înconjurător.

„Resursele turistice de care dispun ţările sunt formate din spaţiu, bunuri şi valori. Este vorba de resurse care nu pot fi utilizate la voia întâmplării fără a se risca degradarea, sau chiar distrugerea lor”.Satisfacerea nevoilor turistice nu trebuie să constituie o ameninţare pentru interesele sociale şi economice ale locuitorilor din regiunile turistice, nici pentru mediul înconjurător, în special pentru resursele naturale, nici pentru atracţia turistică, locurile istorice şi culturale.

Toate resursele turistice aparţin patrimoniului umanităţii. Comunităţile naţionale şi întreaga comunitate internaţională trebuie să desfăşoare eforturile necesare pentru păstrarea lui.

Din toate ideile menţionate anterior putem deduce că se impune promovarea turismului compatibil pe deplin cu protecţia mediului înconjurător.Mathieson şi Vall (1982) semnalau două tipuri de impact al activităţii turistice: impactul economic (beneficii din turism, turism şi dezvoltare, turism şi structură economică, influenţa în PNB) şi impactul fizic (turismul şi mediul înconjurător, turismul şi sănătatea, impactul turismului asupra ecosistemelor, turismul şi resursele).

Capitolul 2 - Politica de promovare

Promovarea presupune, în mod fundamental, comunicarea, transmiterea de informaţii de la vînzător la cumpărător, al căror conţinut se referă la produs, sau la întreprinderea ori organizaţia care îl comercializează. Transmiterea de informaşii se poate realiza prin diverse mijloace, atât personale cât şi impersonale, iar scopul ei este de a convinge potenţialii consumatori de beneficiile pe care le vor aduce cumpărarea sau utilizarea produselor sau serviciilor oferite de o anumită organizaţie.

Pe de altă parte, activităţile de comunicare completează şi ajută mijloacele de distribuţie şi mai ales produsele turistice, atunci când anumite instrumente de comunicare sunt în acelaş timp şi de distribuţie, cum sunt ghidurile de servicii turistice.

Instrumentul comunicare dobândeşte, în sectorul turistic, o relevanţă specială, deoarece dă produsului o anumită imagine. În turism, această imagine este esenţială, deoarece factorii de distanţă până la produs şi intangibilitatea serviciilor fac să se poată vinde doar imagini şi promisiuni pentru a da răspunsuri unor eventuale aşteptări.

Pentru întreprinderile de turism rural, publicitatea, publicaţiile ( cataloage, afişe, hărţi şi trasee, ghiduri turistice şi de servicii sau pliante), relaşiile publice, târguri şi internetul constituie principalele elemente de comunicare pe piaţă.

2.1 Publicitatea

Publicitatea este un mod foarte eficient de a ajunge la un număr mai mare de beneficiari. Produsele sunt cunoscute în măsura în care acestea sunt prezentate la televizor, se regăsesc în paginile de publicitate, inserate într-o revistă sau în ideea creativă de promovare adoptate de o marcă.

În termeni de procentaj privind volumul de vânzări, publicitatea are o pondere relativ mai mica în sectorul turistic comparativ cu alte sectoare de activitate economică, iar ponderea este chiar mai mică dacă se compară companiile de turism intern sau turism rural cu companiile de turism de soare şi plajă.