Structura serviciilor prestate de agențiile de turism Solei - turism, Club Vila Bran și Prestige Vip Travel & Tourism Company

Introducere

Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit drept fiind: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord).

Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI. Din punct de vedere etimologic, cuvîntul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulţi autori încercînd să-l definească. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvîntului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii”. Profesorul elveţian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atîta timp cît sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”. Dicţionarul Enciclopedic Român propune următoarea definiţie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

În prezent se disting mai multe tipuri de turism:

- Turism de recreere şi agrement – este la îndemîna tuturor turiştilor proveniţi din medii sociale diferite. Este un tip de turism practicat de toate grupele de vîrstă, dar mai ales de populaţia de vîrstă matură şi de tineri. Durata este variabilă predominînd turismul de durată scurtă (week-end) sau medie, se efectuează la distanţe diferite în funcţie de posibilităţile materiale ale turiştilor. Scopul principal al turismului de recreere este schimbarea peisajului.

- Turismul de îngrijire a sănătăţii (balnear sau curativ) – este considerat cel mai vechi tip de turism, la care participă mai mult persoanele în vîrstă. Prin amenajările corespunzătoare, are avantajul că se practică tot timpul anului şi poate fi organizat corespunzător capacităţilor de cazare. Se desfăşoară pe distanţe medii si lungi, în strînsă legătură cu durata concediului de odihnă şi eficacitatea tratamentului curativ. Are nevoie de o infrastructură specializată şi de dotări speciale (săli de proceduri, de gimnastică medicală, saune, băi, nămoluri, etc.) precum şi de un personal calificat, ceea ce ridică costul serviciilor.

- Turismul cultural – cuprinde persoanele care vizitează obiective turistice aparţinînd patrimoniului cultural. Durata este limitată la un timp scurt sau mediu. Acest tip de turism este practicat frecvent de turiştii aflaţi în tranzit, care nu utilizează prea mult infrastructură turistică. Fluxurile de turişti amatori de turism cultural se îndreaptă spre oraşele mari ale lumii recunoscute prin arhitectura veche a clădirilor, prin muzee sau prin concentrări de obiective turistice variate (Veneţia, Florenţa, Atena, Roma, Paris, Londra, Beijing, Tokio, New York).

- Turism educaţional – cuprinde activităţile turistice organizate în scopuri educative, în general pentru grupa de vîrstă tînără.

- Turismul social – reflectă stratificarea socială (veniturile diferite ale populaţiei), pentru populaţia cu venituri mici (sau cu handicap) anumite organisme (sindicate, case de ajutor) sociale oferă înlesniri pentru a putea fi cuprinşi în activitatea turistică. Dezvoltarea acestui tip de turism a fost posibilă datorită democratizării turismului (apariţiei turismului de masă organizat).

- Turismul de tip complex – rezultă din asocierea pe acelaşi teritoriu a celorlalte tipuri. Este cel mai realist întîlnit în practică, cuprinzînd un mare număr de turişti de toate vîrstele şi profesiile, fiind practicat în special în perioada vacanţelor şi concediilor. Un element major al atractivităţii îl constituie specificul gastronomic al unei regiuni. Sunt cunoscute expoziţiile şi festivalurile generate de sărbătoarea vinului, a berii şi a altor băuturi, precum şi a unor sortimente culinare.

- Turismul pentru cumpărături (Shopping) – se practică în special în regiunile turistice renumite, în marile oraşe cu galerii şi centre comerciale.Turismul se desfăşoară în mai multe forme, în funcţie de: aria de provenienţă a turiştilor, distanţa, durata şederii, tipul de transport utilizat, vârsta turiştilor, modul de organizare, modul de desfăşurare, preţul plătit, particularităţile regiunii de destinaţie, interacţiunea turiştilor cu locul de destinaţie, numărul turiştilor, etc.

- Turismul intern sau naţional – cuprinde turiştii ce călătoresc în interiorul ţării lor în diferite scopuri. Este forma de turism cea mai mult practicată datorită influenţelor costului, ale timpului liber, cunoaşterii unei limbi de circulaţie internaţională.

- Turismul internaţional – cuprinde turiştii ce călătoresc în altă ţară decît cea în care locuiesc. Atragerea turiştilor internaţionali presupune existenţa unor obiective turistice deosebit de atractive, infrastructură şi servicii de calitate superioară, dar şi o reclamă bine echilibrată care împreună formează imaginea turistică a ţării. Pentru majoritatea ţărilor, volumul turismului internaţional este mai important decât al turismului intern, fiind o importantă sursă de venit. Din 1 ianuarie 1993, călătoriile între statele UE sunt considerate interne.