Autoingrijirea

Nursingul este o stiinta si tot o data o arta,iar pentru a practica aceasta

profesie este nevoie de empatie si multa daruire ata de oamenii bolnavi.

De-a lungul istoriei nursingului au existat tei etape:

-prima etapa- bazata pe vraci si autoingrijire;

-a doua etapa-spiritualitatea crestina;

-a treia etapa-inceputul structurii profesiei de nursing si principiile de ingrijire.

Bazele profesiei de asistent medical si al procesului de ingrijire au fost elaborate de Florence Nightingale,Virgia Henderson,Mary Secole si alti inaintasi.

In concluzie, nursingul s-a dovedit a fi o profesie bazata pe un sistem propriu de cunostinte ce dispune de concepte si teorii specifice in ingrijirea bolnavului.Aceasta profesie este:

-autonoma(chiar daca multe din rolurile sale sunt delegate)

-de sine statatoare

-cu functii si responsabilitati proprii, intre a face fata tuturor problemelor si cerintelor.

In fiecare zi,mii de asistenti din tara isi dedica intreaga pricepere ameliorarii suferintei bolnavilor si insanatosirii lor.Mereu la datorie,asistentii impreuna cu medicii,isi fac,dupa cum spun,doar meseria.Insa meseria lor e veche de cand lumea,si tot de atunci ingrijirea bolnavilor a fost considerata nu doar o stiinta,ci si o arta.

Au existat mai multe etape in ceea ce priveste sistemul de ingrijiri medicale.

De-a lungul istoriei se poate vorbi despre trei etape.Prima este bazata pe

vindecatorii traditionali si autoingrijire si dateaza inca din vremea primelor comunitati umane,ca personae animate de dorinta de a face bine acordau in mod anonim si dezinteresat ingrijiri.Civilizatiile timpurii din Mesopotamia,Egipt,India si China,precum si culturile evreiesti,grecesti si romane au exercitat influente hotaratoare asupra dezvoltarii civilizatiei universale,si implicit,asupra medicinei si ingrijirilor de sanatate.O a doua etapa a aparut o data cu crestinismul.Avand drept precept intelegerea celuilalt,spiritualitatea crestina,a trezit in persoanele ce acordau ingrijiri dragoste pentru cei slabi,devotament,caritate si simtul datoriei.Crearea centrelor de primire destinate bolnavilor si saracilor si institutionalizarea ingrijirilor de sanatate au impus ”arta de a ingriji” ca pe o practica diferita de “arta de a vindeca”,lucru ce s-a facut in paralel cu progresul stiintei si tehnicii, dar si cu progresul social.Cu toate acestea,identitatea profesiunii celui care acorda ingrijiri a ramas in umbra.A treia etapa a fost marcata de avantul economic si social care au cuprins Europa dupa Revolutia franceza.In secolul al XIX-lea s-a observat pentru prima data un inceput al

structurarii profesionale si al enuntarii principiilor care stau la baza profesiei de asistent medical.S-a remarcat activitatea lui Florence Nightingale(1820-1910),care a reustit pentru prima oara sa prezinte arta ingrijirilor de sanatate ca o profesie distincta care cere,in egala masura, stiinta si constiinta.

Interesul crescand in profesionalizarea activitatii de ingrijire a bolnavilor a dus la infiintarea ,in 1899, a Consiliului International al Nurselor,principala misiune a organizatiei fiind imbunatatirea ingrijirilor de sanatate. Succesiunea si complexitatea evenimentelor din secolul XX au subliniat transant legaturile dintre societate si profesia de asistent medical.Dezvoltarea institutiilor spitalicesti,cresterea nevoilor de calificare ale asistentului medical si reglementarea raporturilor de munca au facut ca practica ingrijirilor de sanatate sa se faca cu exigente sporite,atat cantitativ cat si calitativ.

Practica a demonstrat ca aistentul medical este nevoit,rin propria menire,sa-si concentreze atentia asupra persoanei in toata complexitatea ei bio-psihosociala si nu doar asupra problemelor mediale ale acesteia,asa ca nu trebuie ca activitatea asistentului sa fie perceputa ca o activitate complementara,pusa in slujba medicului.

Autoîngrijirea nu este un concept nou. Autoîngrijirea a existat cu mult timp înaintea îngrijirii medicale profesionale.

Diferiti autori au furnizat felurite definitii ale autoîngrijirii. O definitie data de Dean arata ca„autoîngrijirea presupune o gama de activitati individuale întreprinse în scopul îmbunatatirii sanatatii,prevenirii bolilor, evaluarii simptomelor si restabilirii sanatatii”. Autoîngrijirea poate include deciziile de a nu întreprinde nimic sau de a cauta ajutor la alti bolnavi, cadre medicale, de a apela la sisteme medicale alternative .

Ferguson propune o noua abordare a autoîngrijirii corespunzatoare epocii în care ne aflam, epoca informatiei. Astfel, în epoca informatiei, indivizii si familiile lor, sunt mai bine informati si au mai multe cunostinte despre problemele medicale datorita accesului la o gama variata de sisteme