Boli reumatismale - hernia de disc lombară

Degenerarea discului intervertebral ca urmare a acţiunii mai multor factori poate duce la hernie, mai ales a discurilor L4 şi L5. Prezenţa durerii, radiculopatia şi alte simptome depind de locul şi gradul herniei. Un istoric detaliat şi un examen fizic atent, suplimentate dacă este necesar cu un examen RMN pot diferenţia hernia de disc de alte afecţiuni care se manifestă cu simptome similare.

Majoritatea pacienţilor se recuperează după aproximativ patru săptămâni de prezenţă a simptomatologiei. S-au conturat de-a lungul timpului mai multe metode de tratament pentru hernia de disc lombară (HDL), dar studiile efectuate au produs adesea rezultate contradictorii. Descoperirea de la bun început a complicaţiilor importante (deficitele neurologice, sindroamele de coadă de cal, sindroamele refractare la tratament) este esenţială în abordarea terapeutică corectă a HDL.

Discul intervertebral este responsabil de legarea vertebrelor între ele, oferind flexibilitate, absorbind şi distribuind greutatea aplicată pe coloana vertebrală.

Odată cu înaintarea în vârstă, discul îşi modifică volumul şi forma şi de asemenea îşi modifică compoziţia biochimică şi proprietăţile biomecanice. HDL ar rezulta din degenerarea inelului fibros ceea ce duce la o slăbire a sa cu posibilitatea apariţiei herniei.

Simptomele unei HDL pot fi adesea dificil de deosebit de cele ale altor afectări ale acestui segment. Pentru o abordare corectă a afecţiunii este foarte important ca istoricul şi examenul clinic să fie corect efectuate.

Este de asemenea important să se înţeleagă istoria naturală a herniei de disc şi a radiculopatiei consecutive ei, probabilitatea unei ameliorări spontane şi contribuţia diagnosticului imagistic alături de consultul ortopedic.

Etiologia degenerării discului

Discul intervertebral este constituit din patru zone concentrice: un inel fibros exterior format din fibre dense de colagen, un inel fibros intern fibrocartilaginos, o zonă de tranziţie şi nucleul pulpos central. Matricea discului este compusă din fibre colagene în inel, ceea ce-i oferă rezistenţă la tensiuni şi proteoglicani în nucleul pulpos, care oferă rigiditate şi rezistenţă la compresiuni.

O serie de factori genetici sau schimbări în hidratarea colagenului joacă un rol important în dezvoltarea afecţiunilor degenerative discale. La un disc sănătos, nucleul pulpos distribuie în mod egal presiunile asupra inelului fibros. Scăderea hidratării discului poate reduce efectul de amortizare, ceea ce poate duce la apariţia de leziuni. Creşterea conţinutului de colagen a nucleului a fost găsită de asemenea responsabilă de degenerarea discului.

Posibilitatea unor influenţe genetice a fost investigată pentru alte afecţiuni ale coloanei, cum ar fi scolioza, spondilolistezisul şi spondilita anchilozantă.

Istoricul afecţiunii

Informaţiile obţinute de la pacient îi permit medicului să facă un examen fizic ţintit, ceea ce conduce la o mai mare acurateţe de diagnostic.

Simptomele relatate trebuie diferenţiate de cele pe care le-ar produce alte afecţiuni, cum ar fi metastazele, afecţiunile reumatismale cronice, fracturile sau infecţiile.

Nivelul la care se produce cel mai des hernia este discul L4 sau L5. Debutul simptomatologiei este caracterizat de o durere ascuţită, ca o arsură în regiunea lombară, cu iradiere pe faţa posterioară sau laterală a membrului inferior până sub genunchi.

Durerea este superficială, localizată şi adesea însoţită de parestezii. În cazurile mai grave pot apare diminuările de reflexe osteotendinoase şi deficitul motor. Apariţia disfuncţiilor urinare sau intestinale impun intervenţia chirurgicală de urgenţă, pentru a nu se ajunge la pierderea definitivă a funcţiei.

Adesea cel mai dificil aspect al evaluării pacienţilor cu simptome de hernie de disc centrală este diferenţierea de un lumbago acut musculoligamentar. Acesta din urmă produce durere exacerbată la ortostatism şi la mişcările de rotaţie ale coloanei, în timp ce durerea cauzată de HDL se accentuează la poziţiile care cresc presiunea pe inelul fibros, cum ar fi poziţia şezândă, flexia trunchiului.

Examenul fizic şi neurologic al coloanei lombare

O examinare completă poate dezvălui deficite motorii la diverse nivele. Primul gest în examinare este să se caute orice manifestare externă a durerii, inclusiv adoptarea unor poziţii antalgice. Postura pacientului şi mersul trebuie examinate în afectările rădăcinilor sciaticului, fiind adesea relevante în hernia de disc.