Diabetul Zaharat

Alimentaţia în cazul diabetul zaharat de tip 2

I Noţiuni generale despre diabet:

Diabetul este o boala cronică caracterizată prin nivele ridicate ale gucozei în sânge (hiperglicemie). Diabetul apare atunci când pancreasul nu produce insulina suficientă, sau cand organismul nu poate utiliza eficient insulina produsă, ceea ce face ca glucoza din pâine, făinoase, dulciuri şi alte alimente să nu poată fi arsă în ţesuturi, în cantitatea cerută de nevoile energetice ale organismului.

În urma neutilizării corespunzătoare a insulinei glucoza creşte în sânge (hiperglicemie). La o glicemie peste 1,80 g‰, glucoza apare şi în urină (glicozurie), unde nu se găseşte în mod normal. Organismul încearcă să procure glucoza din grăsimile şi proteinele alimentare (carne, brânză, lapte, ouă) sau din ţesuturile proprii. Aşa se explică scăderea în greutate a diabeticului şi senzaţia de oboseală, cu toate că el manâncă mult. O dată cu glucoza, se elimină prin urină şi multă apă şi, împreună cu ea, sarea, ceea ce duce la deshidratarea organismului. Prin transformarea grăsimilor şi proteinelor în glucoza se formează corpi cetonici, care sunt toxici şi pot să ducă până la coma diabetică. Corpii cetonici se elimina sub forma de acetonă prin urină şi prin respiraţie, dând mirosul caracteristic. Tratamentul urmat cu strictete îl fereşte pe diabetic de complicaţii şi menţine organismul într-o stare care nu se deosebeşte prea mult de starea normală. Se consideră că diabetul este echilibrat când glicemia se situează <1,2 g‰, glicozuria este absentă sau nu depăşeşte 5 g/24 de ore, iar greutatea corpului rămâne neschimbată.

Insulina este un hormon, ce este compus din 2 lanţuri peptidice, formate din 20 - 30 aminoacizi, unite între ele prin 2 legături bisulfidice. Moleculele de insulină sunt asemănătoare la mamifere, astfel încât mulţi bolnavi de diabet sunt trataţi cu insulină extrasă de la porcine. Aceste molecule tind să formeze dimeri în soluţie. Insulina este o proteină mică cu masa de 5734 Da şi cuprinde 51 resturi aminioacidice. Este alcătuită din două lanţuri, un lanţ A (cu 21 resturi aminoacidice) şi unul B (cu 30 resturi aminoacidice) legate prin două punţi disulfurice (A7-B7 şi A20-B19); o a treia legătură disulfurică leagă restul Cys-A6 cu Cys-A11.

Fig. 1. Secventa de aminoacizi a insulinei umane

si principalele legaturi disulfidice

Insulinele altor specii diferă de cea umană. Diferenţa cea mai mică există între insulina umană şi cea de porc, acesta deosebindu-se numai prin natura restului C-terminal al lanţului B. La om este treonina, la porc alanina. Insulina de porc din care s-a detaşat treonina terminală este practic lipsită de antigenicitate şi este folosită în tratamentul diabetului. Prin tehnologia ADN recombinant s-a obţinut insulina umană pentru uz terapeutic. Insulina formează cu ionii Zn2+ agregate, dimeri, tetrameri, hexameri. În pancreas insulina se află sub formă de hexameri. Forma activă circulantă este probabil monomerul.

Insulina este un hormon produs de pancreas care ajută celulele să preia glucoza din sânge şi să o transforme pentru producerea energiei. Boala se declanşează când organismul nu are suficientă insulină sau nu poate folosi insulina pe care o are pentru transformarea glucozei în energie.