Afaceri în Domeniul Textil

CAP.I SCURT ISTORIC PRIVIND INDUSTRIA TEXTILĂ PE PLAN MONDIAL

Când şi unde a fost tors primul fir?Unde a fost ţesută prima pânză? Sunt întrebări la care este greu de răspuns.

Istoricii plasează vechimea torsului şi ţesutului alături de făurirea uneltelor de piatră şi os, de împletit şi olărit, în mileniul al VIII-lea î.H.,pe la începutul erei neolitice, având ca argument faptul că au fost găsite furci de tors şi fuse de piatră în zăcăminte datând din acea perioadă.

Dacă mai ţinem seama de faptul că încă în mileniul al VII-lea î.H. existau în Asia Mică aşezări omeneşti cu fortificaţii şi tunuri de apărare troconice, având caracteristicile oraşului, ca de exemplu localitatea Ierichon (azi Tell-es-Sultan) din Iordania sau oraşul Katal Huyuk din Anatolia, care avea case construite din cărămizi perfect regulate, înclinăm să credem că oamenii practicau torsul şi ţesutul şi că se purta un anume fel de îmbrăcăminte ţesută.

Poate că ideea de răsucire (toarcere) a firelor vegetale şi animale, ca şi idee de împletire (ţesere), figurează printre primele manifestări ale inteligenţei umane.Avem în vedere faptul că celelalte acţiuni ale omului, ca de exemplu făurirea uneltelor de piatră pentru vânat şi pentru săpatul grotelor, au fost mai degrabă acţiuni de ordin instictual.

Ideea de ţesut se crede că a fost inspirată de la meşteşugul împletitului, care la rândul lui ar fi fost inspirat de la pânza de paianjen-ţesutul şi olăritul fiind aşezate în rândul celor mai vechi meserii cu caracter artistic şi estetic.

Dacă torsul şi olăritul au fost operaţii ce nu implicau utilizarea unor unelte complicate, fiind vorba doar de simpla răsucire a firului respectiv, şi respectiv de a da o formă lutului moale, ţesutul în schimb a cerut o imaginaţie tehnică mai complexă.Pentru ţesut era nevoie de o instalaţie, fie ea cât de simplă, pentru a fi încrucişate firele cât mai strâns, păna la obţinerea unei mese compacte – pânza.

Conceperea şi realizarea unei asemenea instalaţii cum este războiul de ţesut casnic cunoscut azi, a fost poate prima maşinărie inventată de om, care a stimulat spiritul creativ ce a dat naştere in secolul al VIII-lea maşinismului.afost poate manifestarea de vârf a inteligenţei tehnice a acelui timp.

Mergând pe firul acestui meşteşug, cercetările arheologice afirmă ca cea mai veche ţesătură de in a fost produsă în Egipt la Fayum, datând din anul 4500 î.H. Ritualurile magico-religioase din Orientul Apropiat (milenium IV şi V î.H.) utilizau la îngroparea morţilor, în loc de sicriu, ţesături sau piei de animale în care înfăşurau defuncţii.

În unele lucrări de specialitate se afirmă că ar fi existat ţesături de lână, chiar colorate, în epoca preistorică, cum sunt ţesăturile găsite în Austria, la Halleim, pe care au fost identificate culorile: roşu, albastru, mov, galben, tente de verde şi brun.Coloranţii se spune că erau extraşi din diferite plante.

În Elveţia la Muzeul Naţional din Zurich , se păstrează o ţesătură din lână broşată, descoperită în regiunea cantonului Irgenhause. Această ţesătură este lucrată cu fire de culoare galben şi brun.

Despre ţesătură de bumbac, documentele arheologice atestă că a fost realizată mai întâi pe teritoriul Indiei, în oraşul Mohenjo-Daro, aproximativ în anul 2500 î.H. dar cultivarea bumbacului este semnalată pentru prima dată în Mexic şi în Valea Indusului, unde se crede că era folosit tot pentru ţesut.

Din mileniul al III-lea î.H. egiptenii încep să cultive inul. Grăuntele acestuia era folosit atăt în medicină cât şi în alimentaţie iar fibrele, pentru îmbrăcăminte.Se spune că în lumea antică egiptenii erau renumiţi pentru ţesăturile lor din in, pe care le şi exportau, fiind folosite la confecţinarea rochiilor , bandajelor pentru morţi, pentru pansamente, aşternuturi, pânze de bărci. Mesopotanienii făceau deja în acea perioadă ţesături din lână.