Infracțiuni Informatice

Introducere

Amploarea infracţiunilor informatice in România, un alt drum al infracţiunii sau o alta faza a dezvoltării ei in raport cu societatea.

Am putea vorbi despre infracţiuni,ca anumite tipuri dintre acestea sunt in scădere dar si ca alte noi infracţiuni au apărut si sunt in continua creştere si dezvoltare.

Daca putem spune ca anumite infracţiuni clasice si care au o vechime in societate sunt in scădere, datorita operativităţii , logisticii, experienţei organelor care sunt in măsura sa stopeze , anihileze sau sa combată aceste infracţiuni, la fel putem spune ca noile infracţiuni cum sunt si cele informatice au luat o deosebita amploare, sunt in continua creştere si le putem numi sau raporta la evoluţia si dezvoltarea societăţii.

Ar fi prea puţin spus ca in România aceste tipuri de infracţiuni se afla pe o treapta inferioara , raportând România la celelalte tari mai bine dezvoltate, deoarece natura acestor gen de infracţiuni este favorabila oricărei tari mai slab sau mai bine dezvoltate, diferă doar modul de operare si alţi factori, insa latura obiectiva este una si aceeaşi indiferent de locul unde are infracţiunea se naşte sau are loc.

Evoluţia si necesitatea calculatorului in societate a dus si la diversificarea infracţiunilor, iar daca, cu ani in urma se zvonea ca pe viitor computerul va preface toate formele de delicventa, astăzi avem deja ca studiu , analiza si lupta împotriva acestor genuri de infracţiuni. Omul este cel care are puterea de a converti orice lucru bun in arma.

Calculatorul alături de noile tehnici tipografice (scanerele, imprimantele laser si color, CD-ROM-ul) si multe altele folosite de om in alte scopuri decât cele legale sa sporească numărul infracţiunilor informatice .

I. Infracţionalitatea pe calculator

1. Scurt istoric al infracţionalităţii pe calculator

Cu mulţi ani în urmă au existat voci care avertizau că, într-o bună zi computerul va preface toate formele de delincventă. Se pare că a existat o mare doză de adevăr în aceste previziuni si, mai mult, acestea au rămas valabile si în ziua de azi.

Dacă luăm în considerare statisticile din ultimii cincisprezece ani, se poate susţine cu tărie că infracţiunea asistată de calculator nu poate fi socotită deloc inofensivă si că fenomenul este într-o continuă creştere.

Încă din momentul în care răspândirea prelucrării automate a datelor a devenit o certitudine, s-a prevăzut că delictul cel mai frecvent care va fi întâlnit în statisticile privind criminalitatea va deveni criminalitatea prin computer. Cu toate acestea, abia în penultimul deceniu al secolului trecut s-au pus la punct primele legi importante pentru combaterea fenomenului.

În anul 1985 criminalitatea prin calculator a beneficiat si de o definiţie destul de complexă: “Prin criminalitate prin computer se înţeleg toate faptele în care prelucrarea automată a datelor este un mijloc de acţiune si care motivează bănuirea unei fapte penale”. Această definiţie include atât delictele criminalitătii prin calculator în sens restrâns cât si toate delictele în care prelucrarea automată a datelor serveşte drept instrument – ca de exemplu tăinuirea prin intermediul Mailbox-urilor.

Au existat si unele voci care considerau că este o greseală să se folosească această noţiune de criminalitate prin computer, deoarece discreditează informatica. De exemplu, profesorul Nagel de la IBM susţinea că nici măcar inteligenta artificială nu poate produce “computere criminale” si că, criminal poate fi doar omul, căci numai el are puterea de a converti orice lucru bun în arme.

Un calculator nu poate garanta o crimă perfectă, deşi poate face ca unele ilegalităţi să devină mai eficiente. El poate, de exemplu, să permită cifrarea informaţiilor, împiedicând astfel accesul organelor de cercetare la ele, iar aceasta este o posibilitate intens exploatată de infractori, inclusiv terorişti.

Primele legi împotriva infracţiunilor săvârşite cu ajutorul computerului conţineau, în esenţă, prevederi împotriva actelor de pătrundere în baze de date, de înşelătorie si sabotaj, precum si de piraterie software care este reglementată, de regulă, prin legea copyright-ului. Dar aceste delicte ce caracterizează criminalitatea prin computer constituie doar o mică parte din cele posibile. La scurt timp s-a dovedit că si traficul de stupefiante, comerţul ilegal cu arme, pornografia infantilă, diverse forme de delicte economice si chiar unele infracţiuni privind protecţia mediului înconjurător pot fi făcute prin intermediul calculatorului.

Din acest motiv, pe la sfârşitului anului 1986, spectrul acestor delicte a fost extins pentru toate delictele care folosesc prelucrarea automată a datelor ca instrument de acţiune. Atunci a fost abordat termenul “Computer Aided Crime” care a fost cunoscut sub denumirea de “criminalitate prin computer în sens redus si lărgit”.

Noţiunile utilizate, insuficient clarificate la acea vreme, au fost de natură să provoace si anumite confuzii. De exemplu, politia ţinea două statistici paralele privind criminalitatea: cea a criminaliştilor de tip clasic si cea a informaticienilor care se ocupau cu "Computer Aided Crime", adică cu un domeniu particular de utilizare a calculatoarelor.

În spiritul aceloraşi confuzii au acţionat si infractorii care înţelegeau criminalitatea prin computer drept o “alternativă”, cel mult ilegală, de folosire a prelucrării automate a datelor.

Diversitatea lumii informatice în permanentă schimbare si evoluţie a condus în scurt timp si la o diversitate enormă a abuzurilor prin prelucrarea automată a datelor. Specialiştii calculatoarelor descopereau în permanentă ceva nou, iar fantezia nu le-a lipsit deloc.

Aşa cum era de aşteptat, această evoluţie a afectat si structura organelor de cercetare penală. Fenomenul a cuprins în scurt timp întreaga economie si chiar statul. Azi nici o organizaţie criminală serioasă nu poate fi imaginată fără suport informatic, iar politia este nevoită să tină seamă de acest fapt în toate cercetările sale. Acest fapt impune si o pregătire a funcţionarilor criminalişti în domeniul informaticii, dar si competente poliţieneşti în acest domeniu. Aşa cum susţin unii, informatica ar trebui să devină materie de examen la facultăţile care pregătesc cadre pentru politie.

Pe de altă parte, de oricâtă protecţie prin instrumente de securitate ar beneficia prelucrarea automată a datelor, criminalii pot anula accesul politiei la datele care dovedesc efracţia lor. Iar aceştia din urmă dovedesc chiar un interes mai mare pentru securitatea datelor decât firmele păgubite.