Abandonul școlar

Abandonul şcolar

Abandonul reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau inaintea incheierii ciclului de studii inceput. Din punct de vedere legal se specifica faptul ca frecventarea obligatorie a scolii inceteaza la sfarsitul clasei a X- a. Atunci cand statul controleaza frecventarea scolii abandonurile inaintea termenului legal al scolaritatii obligatoriisunt relativ rare, fiind adesea deghizate in absenteism intens.

Educatia este perceputa ca o functie vitala a societatii, iar scoala drept principala institutie prin care societatea isi perpetueaza existenta.. Astfel scoala este un “factor cheie “ al dezvoltarii. De la scoala se asteapta astazi totul : sa ii ajute pe tineri sa cunoasca trecutul si sa inteleaga prezentul, sa ii ajute sa constientizeze si sa isi asume responsabilitatea pentru a se implica in orientarea destinului colectivitatilor catre un viitor dorit. Din acest punct de vedere orice problema cu care se confrunta acest sistem de invatamant trebuie analizata, dezbatuta si trebuie cautate solutii pentru o eventuala ameliorare. Pe aceasta linie se inscriu si problemele de risc de abandon scolar si problemele comportamentale.

Abandonul scolar se caracterizeaza prin parasirea prematura a scolii inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau inaintea incheierii actului de studii inceput.

În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului scolar abandonul şcolar, excluderea socială şi profesională, analfabetismul.

Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. De multe ori abandonul se asociază cu delincvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viaţa de familie dezorganizată.

Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi,unde copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuti ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie.

Pentru a putea reduce numarul abandonurilor scolare ar fi bine sa identificam si sa studiem cateva cauze:

a) Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, saracie si lipsa oportunitatilor de succes socio-profesional pentru absolventi. Lipsiti de motivatie, multi dintre elevii claselor gimnaziale renunta in primii ani de studiu, ramanand sa dea o mana de ajutor in gospodariile proprii sau, muncind ca zilieri la oameni mai avuti din sate.

Saracia comunitatilor din zonele defavorizate limiteaza posibilitatile parintilor de a oferi copiilor resursele necesare educatiei. Aceasta stare provoaca deseori, exploatarea copiilor prin munca de catre parinti. Tendinta de a considera ca familiile din zonele defavorizate nu valorizeaza pozitiv importanta educatiei este superficiala. Lipsa interesului pentru scoala se explica prin presiunile de ordin economic, prin dezamagirile personale ale parintilor si prin lipsa de cultura a comunitatii care poate fi susceptibila fata de institutiile formale.

Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre scoli din asemenea zone, prin stabilirea unor legaturi cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care sa asigure transportul elevilor dar, si asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distante mari de scoala.

b) Cultura de origine a elevilor – cercetarile din domeniul educational au relevat faptul ca mediul socio-cultural de provenienta al elevilor este una dintre cele mai importante variabile in reusita sau esecul scolar si profesional al elevului. Este foarte importanta atitudinea familiei in raport cu scoala. Cunoasterea acestora atitudini si identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate in raport cu carierea scolara a tinerilor constituie un factor important in prevenirea abandonurilor.

Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.

Una dintre marile probleme cu care se confruntă mediile politice, şi socio-economice din România o reprezintă educaţia copiilor rromi.

Din păcate, cei care nu frecventează sau abandonează şcoala sunt deseori discriminaţi – învaţă în clase sau şcoli separate, puşi în ultimele bănci ale clasei, trataţi cu indiferenţă, agresaţi verbal de către copii sau profesori, traiesc în orfelinate, în instituţii pentru copii cu handicap sau, pur şi simplu, pe străzi şi în canale. Estimativ, jumătate din romii care trăiesc în România sunt analfabeţi. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie are ca scop prevenirea şi combaterea marginalizării şi excluderii sociale prin îmbunătăţirea ratei de participare la educaţie.