Analiza specificului familiei în societatea contemporană

Familia, una dintre componentele de bază ale societății umane, s-a confruntat cu numeroase schimbări majore în ultimele generații. Forumului European „Familia în fața secolului al XXI-lea”, organizat în 1998 la Atena, a prezentat o serie de concluzii bazate pe studiile efectuate asupra problematicii familiei moderne europene. Astfel, am putut afla că familia europeană tradițională compusă dintr-o mamă, tată și unul sau mai mulți copii a devenit astăzi doar o opțiune. Scăderea ratei de căsătorie legală, creșterea numărului de divorțuri, acceptarea la scară largă a concubinajului, legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex și scăderea ratei de fertilitate au determinat ca media familială în Uniunea Europeană să fie cea mai scăzută din istorie. De asemenea, rolul bărbaților și al femeilor s-a schimbat, femeile având astăzi aceleași drepturi și oportunități educaționale și de angajare ca și bărbații, fapt ce a dus la modificări dramatice de valori în compoziția și rolul familiei. Astăzi, femeia este preocupată de carieră și un statut cât mai înalt pe scara socială, lăsând adesea întemeierea unei familii și maternitatea pe loc inferior în lista de priorități.

Deși datele nu susțin că ar exista transformări revoluționare în valorile familiei tradiționale, majoritatea consideră că familia este cea mai importantă (84%), aproape dublu față de cei care își consideră prietenii ca fiind cei mai importanți. Totuși, modificările la nivelul familiei sunt extrem de vizibile. Acceptarea mamelor singure a crescut brusc începând cu 1990, printre primele țări care au acceptat ideea unui singur părinte au fost Islanda și Danemarca, alăturându-se foarte curând Spania, Lituania și Croația. În majoritatea țărilor europene, oamenii nu resping cuplurile care trăiesc împreună, fără a fi căsătorite. Țară cu valori creștine încă bine înrădăcinate, România a opus rezistență o perioadă de timp acestei practici, însă deja începe să reprezinte o normalitate socială acceptarea tacită a cuplurilor care conviețuiesc fără forme legale, în concubinaj.

Cele mai semnificative modificări din ultimii ani se referă la fertilitate iar acest aspect duce la schimbări demografice importante în timp. Aproape fiecare dintre noi cunoaștem astăzi cel puțin un cuplu cu probleme de fertilitate. În toată Europa a avea copii nu mai este considerată o datorie față de societate, ci reprezintă doar o bornă de atins la un moment dat al vieții. Media de vârstă a adulților care devin părinți a crescut semnificativ în ultimii ani, fapt care a dus și la creșterea numărului de sarcini cu probleme, avorturi terapeutice și copii cu deficiențe sau dizabilități. Alegerea de a nu a avea copii este foarte bine acceptată în cele mai multe dintre țări. Ceea ce determină aceste schimbări pare a fi individualizarea și orientarea către autonomie, intimitate, auto-actualizare și fericire personală care au devenit importante și indică obiectivele colective.

În ciuda orientării crescute a valorilor vieții către individ, familia este încă foarte importantă pentru majoritatea oamenilor. Tranziția politică și socială din Europa de Est a adus transformări drastice în viața de familie. Datele ultimilor ani indică schimbări semnificative ale tendințelor de amânare în formarea familiilor, creșterea relațiilor extraconjugale, scăderea nașterilor în cadrul familiei și creșterea celor extramaritale, precum și scăderea semnificativă a dimensiunilor familiale și îmbătrânirea populației au determinat o creștere a ponderii familiilor în vârstă sau a persoanelor văduve. Schimbările în cadrul familiei au fost consecința tranziției rapide de la o societate totalitară la una democratică. Tranziția a afectat toate domeniile societății: politic, economic, social și cultural, toate aceste transformări provocând schimbări radicale în normele și valorile sociale și familiale. În timp ce unii reușesc să facă față schimbărilor, alții trebuie să se bazeze pe societate, în special persoanele singure, părinții, familiile cu un singur copil și persoanele în vârstă. Prin urmare, politica socială și familială răspunde lent nevoilor oamenilor, iar aceasta se întâmplă și datorită politicilor de stat care adoptă numeroase legi într-o societate care este într-o continuă schimbare.

Ca și în alte țări din Europa de Est, România a prezentat un raport demografic relativ uniform înainte de începerea tranziției spre o societate democratică, după înlăturarea comunismului. În timpul vechiului regim formarea familiei fusese caracterizată de căsătoria la o vârstă tânără - 90% din femei se căsătoreau, iar vârsta medie la prima căsătorie era de 22 - 23 de ani; nașterea timpurie a primului copil - primul copil se năștea la aproximativ un an de la căsătorie. Excepții de la aceste reguli au fost observate spre sfârșitul anilor ‘80 în fostele republici Iugoslave, fosta RDG, Ungaria și Estonia. În aceste țări amânarea legăturilor familiale a început să apară din timpul regimului socialist. Aceste tendințe erau similare cu cele observate în Europa de Vest.