Dificultăți de Învățare

1. Dificultăţile de învăţare cele mai frecvente întâlnite în grădiniţă / şcoală

În literatura de specialitate se menţionează faptul că de multe ori dificultăţile de învăţare sunt considerate probleme doar de ordin intellectual, iar copiii cu dificultăţi sunt consideraţi având dizabilităţi intelectuale. Se evidenţiază însă că nu totdeauna este aşa. Unii dintre aceştia au rezultate foarte bune în viaţă şi sunt foarte bine dotaţi intelectual. În urma cercetărilor s-a adăugat faptul că în lume există peste 5 milioane de copii care sunt caracterizaţi de hiperactivitate şi de deficit de atenţie. Jumătate din aceşti copii au probleme cu învăţarea la şcoală. Se estimează că unul din patru copii care au dificultăţi de învăţare prezintă hiperactivitate şi deficit de învăţare.

Domeniul vast al dificultăţilor de învăţare a fost abordat din trei perspective: cei cu probleme la învăţătură, cei cu dizabilităţi specifice şi cei cu dificultăţi generale sau noncategoriale ale procesului de învăţare. Cei cu dificultăţi de învaţare au probleme cu achiziţiile şi progresul şcolar. Discrepanţele există între potenţialul unei persoane de a învăţa şi ceea ce învaţă acea persoană de fapt. Cel cu dificultăţi de învăţare prezintă un model de dezvoltare inegal din punctul de vedere al dezvoltării limbajului, al dezvoltării fizice, al dezvoltării şcolare şi / sau al dezvoltării perceptive. Problemele de învăţare nu sunt cauzate de factorii de mediu şi nu sunt cauzate de retardul mintal sau de tulburările emoţionale. Specialiştii estimează că de la 6 până la 10 la sută din populaţia de vârstă şcolară are o problemă de învăţare. Aproape 40 % din copiii înscriţi în învăţământul special suferă de o deficienţă de învăţare. Se estimează că există de asemenea 6 milioane de adulţi cu deficienţe de învăţare.Deficienţele apar din faptul că unii copii se dezvolta si se maturizează într-un ritm mai lent decât alţii de aceeaşi vârstă. Prin urmare, aceştia nu pot fi în stare să îndeplinească sarcinile cerute la şcoală. Acest tip de deficienţă în învăţare se numeşte întârziere în dezvoltare.Unii copii cu vederea şi auzul normale pot interpreta greşit imaginile şi sunetele de zi cu zi din cauza unor tulburări inexplicabile ale sistemului nervos.Problemele dinainte de naştere sau din copilăria timpurie pot influenţa negativ capacitatea ulterioară de învăţare a copilului. Copiii născuţi prematur şi copiii care au avut probleme medicale la scurt timp după naştere pot avea deficienţe de învăţare. Deficienţele de învăţare sunt mai frecvente la băieţi decât la fete, posibil pentru că băieţii au tendinţa să se maturizeze mai lent. Unele dificultăţi de învăţare par să fie legate de problemele de ortografie, pronuncţie sau structura limbii.

Deficienţele de învăţare afectează de obicei cinci domenii generale: vorbire – întârzieri, tulburări, precum şi abaterile de la ascultare şi vorbire; scris – dificultăţi de citit, scris şi de ortografie; aritmetică – dificultăţi în efectuarea operaţiunilor aritmetice sau în înţelegerea conceptelor de bază; cogniţie – dificultăţi în organizarea şi integrarea gândurilor; memorie – dificultăţi în amintirea informaţiilor şi instrucţiunilor. Printre simptomele legate de obicei de deficienţele de învăţare se află:performanţele slabe la testele de grup, dificultatea discriminării mărimii, formei, culorii, dificultate în interpretarea conceptelor temporale, imagine de sine distorsionată, inversări în scris şi citit, neîndemânare generală, slaba coordonare vizual-motor, hiperactivitate, dificultate în a copia cu exactitate după un model, lentoare în îndeplinirea sarcinilor, aptitudini organizatorice sărace, uşor derutat de instrucţiuni, dificultate cu raţionamentul abstract şi / sau cu rezolvarea problemelor,

dificultate în luarea deciziilor şi multe altele. Toţi oamenii având două sau trei dintre aceste probleme într-o anumită măsură.

Cele mai cunoscute şi întâlnite dificultăţi de învăţare sunt dizabilităţile perceptiv vizuale atunci când reprezentările sunt văzute diferit şi confundate, dizabilităţile perceptiv auditive având dificultăţi în sesizarea sunetelor, dizabilităţi în învăţarea limbajului pentru că nu-şi pot comunica gândurile, dizabilităţi perceptiv motorii pentru că au probleme de coordonare, hiperactivitatea par într-o mişcare continuă, impulsivitatea prin acţiunile care le fac fără să gândească, distractibilitatea pentru că nu pot discerne ce este şi ceea ce nu este important, abstractizarea cu dificultăţi de trecere de la concret la abstract, chiar şi copiii supradotaţi pentru că ei reacţionează altfel decât ne aşteptăm la elevii obişnuiţi.

Altfel spus principalele tulburări întâlnite în mod frecvent la elevii cu deficienţe de învăţare le putem clasifica după cum urmează:

- Deficienţe de atenţie: datorită acestora elevii nu se pot concentra asupra lecţiei;

- Deficienţe de motricitate generală şi fină: elevii întâmpină dificultăţi de coordonare spaţială a motricităţii;

- Dificultăţi în prelucrarea informaţiilor perceptive auditive şi vizuale: mulţi elevi au greutăţi de recunoaştere a sunetelor limbii, dar recunosc uşor literele şi cuvintele scrise;

- Lipsuri în dezvoltarea unor strategii cognitive de învăţare: unii elevi sunt incapabili să-şi organizeze activitatea de studiu şi sunt lipsiţi de un stil propiu de învăţare;

- Tulburări ale limbajului oral: sunt legate de recepţie, nedezvoltarea vocabularului, slaba componentă lingvistică şi prezenţa deficienţelor de limbaj;

- Dificultăţi de citire: principalele greutăţi sunt legate de recunoaşterea, decodificarea şi înţelegerea cuvintelor citite;

- Dificultăţi de scriere: sunt manifestate prin greutăţi în realizarea unor sarcini ce solicită activităţi de scris;

- Dificultăţi în realizarea activităţilor matematice: concretizate prin slaba însuşire a simbolurilor şi calculul matematic, precum şi a noţiunilor spaţiale şi temporale folosite la această disciplină.

În urma studiilor efectuate pe copiii cu dizabilităţi de învăţare Mckinney identifica patru sub-tipuri de dizabilităţi de învăţare:

- sub-tipul 1 se referă la deprinderi verbale şi deprinderi în independenţa şi orientarea sarcinilor de învăţare pe 33% din subiecţi,

- sub-tipul 2 cu slăbiciuni în informarea generală şi sarcini de orientare pe 10% din subiecţi,

- sub-tipul 3 cu deprinderi scăzute în conceptualizare pe 47% din subiecţi şi

- sub-tipul 4 cu deficit în deprinderile de secventializare temporală şi cele spaţiale pe 10% din subiecţi.

Dizabilităţile de învăţare sunt tipice procesului de învăţare şi se referă la modul în care se abordează învăţarea prin percepţii, coordonare motorie, spaţială şi temporală, orientare, limbaj şi comunicare. Interpretarea acestor dizabilităţi de învăţare este extrem de diferită, în esenţă se identifică elevii care au asemenea probleme şi se adoptă metodele cele mai potrivite pentru a încerca ameliorarea sau eliminarea lor. Momentul în care un profesor devine un profesor mai bun este atunci când are un copil cu dizabilităţi de învăţare şi caută metoda potrivită, învaţă, se interesează, iar în final se schimbă el şi copilul din clasa sa şi chiar colegii care-l înconjoară.