Educația științifică în școală prin modalități specifice chimiei

Educatia stiintifica are in societatea cunoasterii , in mod necesar, un caracter inter si transdisciplinar.Cunoasterea actuala, pentru a putea reflecta complexitatea lumii si interactiunea crescanda dintre fenomene si procese, trebuie sa devina din ce in ce mai inter si transdisciplinara.. Tot mai multe stiinte, tehnologii, discipline stiintifice cerceteaza tot mai multe aspecte ale evolutiei lumii fizice, chimice, biologice, psihice, sociale contemporane.

Educatia stiintifica poate fi orientata catre o cunoastere creativa care aduce cel mai mare surplus de noutate si originalitate.Educatia etiintifica prin cunoastere creativa se poate realiza prin aplicarea adecvata a metodelor activ-participative de predare-invatare-evaluare.Se formeaza astfel o personalitatecreativa care se distinge prin:

-perceptie creativa

-sensibilitate la probleme

-gandire divergent-euristica

-aptitudini specifice unui anumit domeniu de activitate-chimiei

-atitudini creative

-capacitate de efort intelectual, perseverenta, optimism.

Educatia stiintifica prin cunoasterea proactiva se concretizeaza in:

-provocarea fenomenelor si proceselor

-initiativa in comunicare

-actiunile de cautare a noilor informatii, de selectie a cunostintelor importante si utile, de formare a criteriilor de gandire critica

-dezvoltarea deprinderilor , obisnuintelor si abilitatilor practice.

Succesul realizarii educatiei stiintifice in scoala este asigurat in mare masura de strategiile didactice folosite in demersul didactic.

Strategiile didactice sunt demersuri acţionale şi operaţionale flexibile,coordonate şi racordate la obiective şi situaţii prin care se creează condiţiile predării şi generării învăţării , ale schimbărilor de atitudinii şi de conduite în contextele didactice diverse, particulare.

Strategia didactică reprezintă un mod de combinare optimă şi mijloacelor de învăţare .

Modul în care profesorul reuşeşte să aleagă, să combine şi să organizeze ansamblul de metode, materiale şi mijloace , în vederea atingerii anumitor obiective, defineşte strategia didactică.

CRITERII PENTRU ABORDAREA STRATEGIEI DIDACTICE

- concepţia didactică generală a etapei în care se desfăşoară activitatea şi concepţia didactică a profesorului care şi-a format-o pe parcursul anilor de activitate;

- obiectivele instructiv-educative specifice unei situaţii de instruire. Cu cât strategia didactică este structurată mai clar pe obiective , cu atât ea va fi mai eficientă.

- natura conţinutului . Acelaşi conţinut poate fi predat în moduri diferite:prezentat într-o formă de-a gata constituită sau printr-o manieră de solicitare activă, de incitare la observaţii , de elaborare prin eforturi proprii a noilor cunoştinţe;

- tipul de experienţă de învăţare propusă elevilor;

- principii / norme, regulile didactice determină alegerea preferenţială a unor metode şi materiale didactice, combinarea acestora în anumite moduri, pentru ca procesul instructiv educativ să fie cât mai eficient;

- dotarea didactică-materială a şcolii cu laborator de chimie în care să găsească materiale şi mijloace necesare desfăşurării orelor de chimie;

- timpul şcolar disponibil .

CLASIFICAREA STRATEGIILOR DIDACTICE

1) după domeniul conţinuturilor instrucţionale adiacente:

- strategii cognitive;

- strategii psihomotrice;

- strategii afectiv-atitudinale;

- strategii mixte.

2) după operaţiile cognitive predominante:

- strategii inductive;

- strategii deductive;

- strategii analogice;

- strategii transductive;

- strategii mixte.

3) după gradul de structurare a sarcinilor de instruire:

- strategii algoritmice;

- strategii semi-prescrise;

- strategii euristice.

INSTRUIREA PROGRAMATĂ

Aceasta tehnică modernă constituie o consecinţă şi o aplicaţie a ciberneticii în metodologia didactică . Totodată, noua strategie se bazează şi pe unele achiziţii le psihologiei contemporane. Eficienţa învăţării este determinată de organizarea condiţiilor de întărire în care învată elevii astfel cu cât întărirea negativă sau pozitivă la un răspuns dat de elev este mai operativă , cu atât feedback-ul este mai rapid şi elevul îşi va controla mai mult efortul prin confirmarea unei reuşite.

Instruirea programată se bazează pe parcurgerea unei programe de învăţare, adică a unui algoritm prestabilit , alcătuit din alternări de secvenţe informative cu momente rezolutive , cu seturi suplimentare de cunoştinţe .